Sorin Grindeanu a oferit românilor o lecție de ipocrizie politică, atent regizată și vândută drept patriotism. La congresul UDMR, în timp ce răsuna imnul așa-zisului „ținut secuiesc”, fostul premier PSD a rămas nemișcat, ascultându-l ca pe o melodie oarecare. Abia după câteva zeci de secunde, când camerele de filmat erau deja fixate pe el, Grindeanu a mimat o plecare „demnă”, o retragere simbolică. Totul a fost calculat, de la poziția în sală până la momentul în care a făcut pasul în lateral. O piesă proastă de imagine, dar suficientă pentru o presă docilă, care a mușcat momeala și a prezentat scena ca pe un gest de revoltă națională.
În realitate, nu a fost vorba nici de revoltă, nici de demnitate. A fost un joc ieftin, o coregrafie făcută pentru a le sugera românilor că PSD ar mai avea o fărâmă de patriotism. Dar în momentul în care cânți imnul iredentist al unei regiuni care neagă statul român și nu ieși imediat din sală, e clar că nu ai nici coloană vertebrală, nici onoare. Grindeanu și ceilalți lideri PSD prezenți au stat drept și au ascultat, iar abia după aceea au jucat scena retragerii „ofensate”. Așa se scrie astăzi politica la București: din ipocrizie, PR și teatru de prost gust.
Aceasta este minciuna perfectă: să îți joci rolul de patriot în fața camerelor, în timp ce în realitate îți trădezi poporul. Să mimezi indignarea, dar să rămâi complice. Grindeanu nu a apărat România, ci a apărat imaginea partidului său, care de ani de zile vinde bucăți din demnitatea națională pentru voturi și alianțe. Iar când un politician preferă să regizeze patriotismul în loc să-l trăiască, atunci nu mai vorbim de leadership, ci de o farsă.
Adevărații români nu au nevoie de scenarii și regii. Ei simt instinctiv când țara lor e batjocorită și reacționează fără să aștepte camerele TV. Grindeanu, în schimb, a demonstrat că pentru unii totul e doar spectacol. Numai că spectacolul acesta se joacă pe ruinele demnității naționale, iar aplauzele vin de la cei care n-au iubit niciodată România.
