Generalul Lucian Pahonțu, directorul Serviciului de Protecție și Pază, respinge acuzațiile care îl leagă de reprimarea violentă a manifestațiilor din 21 și 22 decembrie 1989 și de violențele împotriva protestatarilor din 13-14 iunie 1990. Într-un punct de vedere transmis presei, el afirmă clar că „respinge cu fermitate orice acuzație de reprimare a manifestațiilor”.
Mesajul vine într-un moment sensibil, în care numele unor instituții și persoane publice este readus în discuție în dosare cu încărcătură istorică și politică uriașă. Nu este vorba doar despre o reacție de apărare, ci despre o încercare de a tăia din start orice legătură cu episoadele cele mai violente ale tranziției românești.
Aici stă și miza reală: astfel de acuzații nu rămân niciodată doar în registrul trecutului. Ele apasă asupra credibilității instituțiilor, asupra modului în care statul își asumă sau evită să-și asume responsabilități vechi și asupra felului în care sunt citite, astăzi, relațiile dintre putere, forță și control public. Când apare o asemenea contestare, nu e pusă sub semnul întrebării doar o persoană, ci și capacitatea sistemului de a lămuri limpede ce a fost, cine a decis și cine răspunde.
Deocamdată, Pahonțu neagă categoric orice implicare. Restul rămâne de clarificat, iar tocmai această clarificare va conta mai mult decât zgomotul politic din jur. În astfel de cazuri, tăcerea și ambiguitatea nu fac decât să lase loc suspiciunilor, iar statul plătește din nou prețul întârzierii adevărului.
