Senatul a respins legea ANI, iar Dominic Fritz rămâne, deocamdată, în funcție. Votul nu închide doar o dispută juridică, ci lasă în aer și un jalon de 770 de milioane de euro din PNRR. Într-un moment în care fiecare întârziere costă, Parlamentul a reușit din nou să transforme o temă de integritate într-un joc de proceduri și calcule politice.
În comisia juridică, proiectul a fost dezbătut și modificat înainte de votul final. În plen, reprezentanții PNL au cerut retrimiterea legii la comisie, semn că nici măcar în coaliție nu există o linie clară, iar miza reală pare mai degrabă controlul politic decât o soluție rapidă. Proiectul a fost adoptat cu 55 de voturi pentru, dar respingerea de la Senat îl împinge într-o zonă de incertitudine care nu ajută pe nimeni, în afară de cei care preferă amânarea.
Legea ANI avea rolul de a clarifica tocmai situațiile sensibile legate de incompatibilități și de statutul unor aleși sau demnitari. Faptul că ea ajunge să fie blocată exact în momentul în care produce efecte politice concrete spune mult despre felul în care majoritatea tratează reforma: ca pe o problemă de gestionat, nu de rezolvat.
Miza nu este doar administrativă. Este o probă de încredere pentru felul în care statul își respectă propriile reguli și angajamentele din PNRR. Când un jalon de sute de milioane de euro ajunge să depindă de ezitările Parlamentului, costul nu mai este doar instituțional. Îl plătesc bugetul, credibilitatea și, în final, contribuabilul.
Deocamdată, situația rămâne neclară. Clar este însă altceva: Senatul a preferat să complice o decizie care cerea rapiditate și coerență. Iar într-o astfel de ecuație, pierderea nu este doar de timp, ci și de autoritate politică.
