La Summitul B9 Plus, organizat astăzi la Vilnius, unde s-au reunit lideri din Europa Centrală, de Est și țările nordice pentru a discuta viitorul apărării în regiune și sprijinul pentru Ucraina, România a bifat, din nou, un moment de prezență fără substanță. Din cei 14 șefi de stat și de guvern prezenți, doar 3 au semnat declarația comună finală: președinta Lituaniei, Andrzej Duda (Polonia) – aflat în ultimele zile ale mandatului, și Nicușor Dan, președintele României.
Trei semnături într-un ocean de tăcere
Declarația comună, publicată oficial, cere alocarea a 5% din PIB pentru apărare, creșterea sprijinului militar și financiar pentru Ucraina, și reafirmă angajamentul pentru integrarea Ucrainei în NATO și UE. O linie dură, ambițioasă și, aparent, neasumată de 11 dintre cei 14 lideri prezenți.
Ce spune această tăcere masivă? Ori documentul a fost negociat defectuos, ori nu a reprezentat consensul real al participanților. Cert este că prezența lui Nicușor Dan printre puținii semnatari ridică mai multe întrebări decât oferă răspunsuri.
Nicușor Dan, cunoscut pentru stilul său rezervat și prezența politică decorativă, s-a grăbit să semneze o declarație care nu doar că nu angajează România în mod concret, dar nici nu pare susținută de un acord intern sau o dezbatere serioasă la nivel național. Nicio consultare cu Parlamentul, niciun dialog cu societatea civilă, niciun mesaj clar către cetățeni.
Semnătura lui Nicușor este, astfel, un gest de fațadă – fără greutate strategică, dar cu potențial exploziv în termeni de politică internă, mai ales într-un context economic tensionat, în care se discută creșteri de taxe și reduceri bugetare. Cine va susține 5% din PIB pentru înarmare, când deja muncim 7 luni pe an doar pentru stat?
România se bagă unde nu e chemată
În loc să aibă o poziție bine articulată, coerentă și realistă, România – prin vocea unui președinte aflat încă în plin vid de autoritate – se aliniază în orb la documente pe care cei mai influenți lideri regionali le-au ignorat. Unde e Iohannis? Unde e Orban? Unde e Fiala? Unde sunt balticii? De ce nu au semnat? De ce doar Nicușor?
Prezență” nu înseamnă „relevanță”
De la instalarea lui Nicușor Dan la Cotroceni, politica externă a României pare condusă prin copy-paste și aprobări de la sfârșitul documentelor. Semnătura sa pe o declarație nesusținută de majoritate arată lipsa de ancorare, nu de inițiativă. România nu este mai curajoasă decât ceilalți. Este, mai degrabă, deconectată de realitatea diplomatică.
Semnează, dar nu contează
În lipsa unui mandat politic clar, a unui consens intern sau a unei strategii coerente, semnătura lui Nicușor Dan pe o declarație ignorată de majoritatea participanților devine un act de autoizolare diplomatică. România riscă să fie percepută ca vocea care se aude doar pentru că nu are nimeni altcineva chef să vorbească. Iar când „curajul” diplomatic se măsoară în gesturi solitare și necoordonate, nu mai e vorba de leadership. E vorba de amatorism.
