În timp ce românii sunt chemați la „solidaritate fiscală” și suportă taxe mai mari, în sectorul bugetar se trăiește într-o realitate paralelă – una unde salariile de bază sunt doar punctul de plecare, iar sporurile curg ca o ploaie de vară.
Potrivit unei anchete recente, statul plătește anual peste 12 miliarde de lei doar în sporuri – adică aproape o treime din întregul deficit bugetar al țării. Mai exact, milioane de lei se duc pe bonusuri precum:
– „spor de praf” (pentru angajați care lucrează în birouri închise, cu aer condiționat),
– „spor de antenă” (pentru presupuse radiații),
– „spor de confidențialitate” (pentru a nu povesti ce oricum nu fac)
și, desigur, celebrele sporuri de stres, de condiții vătămătoare și de fidelitate, într-un sistem care îi răsplătește pe cei care „rezistă” în el cu salarii adesea duble față de mediul privat.
În vreme ce economia scârțâie…
Un judecător în România câștigă lunar peste 26.000 de lei brut, iar aproape 5.000 de lei provin din sporuri. Un angajat din Administrația Penitenciarelor sare și el de 16.000 de lei brut, cu sporuri generoase pentru condiții grele (deși are normă de 8 ore și drepturi depline). Iar în consiliile de administrație, cifrele ajung la obscen: un membru Transelectrica ridică 42.000 de lei/lună, iar la CFR și Tarom se încasează 12.000 de lei pentru fiecare ședință.
Asta în timp ce CFR Călători este oficial în faliment, iar românii călătoresc în vagoane reci, întârziate, sau nu călătoresc deloc.
Statul, campion la sinecuri
Există peste 1.500 de persoane în 219 consilii de administrație la companiile de stat. Doar cu aceste indemnizații, statul plătește aproape 200 de milioane de lei pe an – bani care nu produc nimic, nu eficientizează nimic, nu reformează nimic.
Ironia face ca în același timp, guvernul condus de Ilie Bolojan, numit de președintele Nicușor Dan, să anunțe „reformă”, „relansare economică” și „nevoia unei contribuții colective din partea românilor”. În realitate, solidaritatea e cerută de la baza piramidei, în timp ce vârful se bucură de privilegii bugetate cu nonșalanță.
România pare să funcționeze pe principiul dublului standard: un stat generos cu sine, dar auster cu cetățenii. Iar în timp ce tu plătești taxă pe pâine și TVA pe lapte, unii își încasează sporul de „condiții vătămătoare” pentru că lucrează lângă un router Wi-Fi.
