Într-o țară în care sistemul de sănătate abia respiră, învățământul se zbate în subfinanțare, iar firmele românești se sufocă sub taxe, instituții obscure precum ANCOM – Autoritatea Națională pentru Administrare și Reglementare în Comunicații funcționează ca niște stat în stat, complet paralele cu realitățile economice.
Zeci de angajați, birouri luxoase, salarii de invidiat și… consilieri ai consilierilor. Ați citit bine: în organigrama ANCOM apar structuri în care un consilier (numit politic, fără concurs sau evaluare) este asistat de unul sau mai mulți „asistenți” – în fapt, alți consilieri plătiți din bani publici.
Sinecura la superlativ
Potrivit unor surse din interiorul instituției, dar și informațiilor publice incomplete, există cazuri în care un director are mai mulți consilieri, iar acești consilieri beneficiază, la rândul lor, de „personal de sprijin” – adică alte posturi create special pentru prieteni de partid, rude sau cunoștințe utile. Nicio altă instituție din România nu egalează această structură fractalică de funcții parazite.
Un exemplu concret: un consilier al președintelui ANCOM are două persoane care îl „ajută” să redacteze rapoarte, să formuleze puncte de vedere sau să participe la „evenimente de reprezentare”. În traducere liberă: trei oameni pentru un singur scaun, plătiți generos, dar invizibili în activitatea reală a autorității.
Salarii peste medie, responsabilitate zero
Potrivit rapoartelor de execuție bugetară, salariul mediu brut la ANCOM depășește 15.000 lei, iar unele posturi de consilieri speciali trec de 20.000 lei lunar. La aceste sume se adaugă bonificații, sporuri, vouchere de vacanță și alte „drepturi”. Totul pentru niște funcții în care eficiența e inexistentă, dar loialitatea politică e maximă.
O autoritate care a uitat de misiunea ei
ANCOM ar trebui să fie garantul echilibrului în domeniul comunicațiilor, să apere interesele utilizatorilor și să vegheze asupra concurenței corecte în telecomunicații. În realitate, instituția a devenit o platformă de recompensare pentru oamenii de partid, fie ei din PSD, PNL sau UDMR, în funcție de cine controlează vremelnic fotoliul de președinte.
Unde sunt reglementările ferme împotriva abuzurilor operatorilor telecom?
Unde e reacția ANCOM la creșterile masive ale prețurilor la abonamente, în contextul inflației?
De ce România are încă zone fără semnal sau acoperire slabă, în ciuda fondurilor uriașe gestionate de această instituție?
Răspunsul e simplu: nu sunt priorități. Prioritatea este întreținerea unei structuri supraponderale și politizate.
Statul e bun platnic pentru rețeaua de partid
Faptul că în 2025 încă mai vorbim despre consilieri ai consilierilor, fără criterii, fără evaluare, fără rezultate, spune totul despre statul român capturat de interese. ANCOM e doar un exemplu. Din păcate, nu e nici pe departe unicul.
În timp ce românii sunt puși să strângă cureaua, în birourile bine climatizate din instituțiile statului, armate de funcționari de partid învârt hârtii inutile și își plătesc între ei fidelitatea.
