În ciuda procentelor ridicate pe care Alianța pentru Unirea Românilor le înregistrează în sondaje, perspectivele ca partidul să ajungă la putere rămân nule atâta timp cât George Simion se află la conducere. Analizele de pe scena politică, dublate de percepția din interiorul propriei formațiuni, ne arat[ o realitate clară: Simion a transformat AUR într-un partid complet nefrecventabil, incapabil să construiască alianțe sau să participe la vreo coaliție de guvernare în orice format!
Această izolare este reconfirmată de contextul politic actual, în care PSD, PNL și USR negociază formarea unui guvern tehnocrat, lăsând AUR complet în afara jocurilor de putere.
Pentru a masca această marginalizare și a crea iluzia că nu este singur la vârful partidului, Simion îi folosește pe Peiu și Dungaciu drept zgomot mediatic – care trebuie să vorbească mult, dar fără prea multă substanță – doar victimizare și acuze. În realitate, influența acestora în structura de bază a partidului este marginală, fiind doar un simplu element de marketing pentru simion.
Prinde contur scenariul conform căruia marile partide îl pregătesc pe George Simion pentru rolul de candidat-sperietoare la alegerile prezidențiale.
Replicând rețeta Iohannis – Dăncilă, sistemul are nevoie de un contracandidat nefrecventabil, menit să piardă fără drept de apel, garantând astfel o victorie lipsită de emoții pentru candidatul susținut de blocul politic majoritar.
Partidul este presat să iasă din logica autodistructivă a scandalului permanent, să depășească faza liderului unic și să se maturizeze într-o instituție politică frecventabilă, capabilă de dialog și asumare guvernamentală.
