Ce căuta președintele României în Austria, la câteva luni după anularea fără precedent a alegerilor? Răspunsul e simplu: s-a dus să dea raportul. Să confirme că ordinele au fost executate și că România rămâne cuminte în banca ei. N-a fost o vizită oficială, ci o deplasare de vasal în fața celor care l-au acceptat înapoi în jocul electoral, după ce s-a resetat scenariul și s-au eliminat candidații incomozi.
Nicușor n-a mers la Salzburg pentru români. A mers pentru el și pentru cei care l-au susținut din umbră. A stat frumos în rând, a rostit discursuri goale, și-a luat notițe. A fost imaginea perfectă a supunerii față de un sistem care i-a permis să ajungă acolo unde este. Austria, țara care ne-a blocat în Schengen și care suge profituri uriașe din economie, a fost ridicată în slăvi de un președinte care nu a avut nici măcar decența să pună pe masă interesele românilor.
În loc de fermitate, am văzut slugărnicie. În loc de demnitate, am văzut obediență. Nicușor Dan s-a dus în Austria să bifeze că a înțeles lecția: nu deranjezi sistemul, nu tulburi apele. Te supui și ești recompensat. Între timp, românii rămân cu iluziile, iar democrația cu un cui în plus în sicriu.
