Ionuț Moșteanu, resemnat în fața marginalizării României din negocierile pentru Ucraina
„Există o coordonare foarte bună cu aliații” – în timp ce România lipsește cu desăvârșire
În timp ce alte state își apără cu agresivitate interesele strategice, România joacă rolul unui spectator tăcut la masa unde se decide viitorul regiunii. Ministrul Apărării, Ionuț Moșteanu, pare împăcat cu această marginalizare, preferând să transmită mesaje liniștitoare opiniei publice, în loc să ridice problema gravă a absenței noastre din negocierile cheie.
Negocieri istorice, România pe margine
Cu doar câteva zile înaintea întâlnirii dintre Donald Trump și Vladimir Putin – discuții care pot redesena harta de securitate a Europei – România lipsește din nou din consultările esențiale privind Ucraina. Acest lucru este cu atât mai grav cu cât țara noastră are cea mai lungă frontieră cu statul aflat sub agresiunea Rusiei.
Invitat la B1 TV, Ionuț Moșteanu a recunoscut indirect această absență repetată, însă tonul său a fost unul de resemnare:
„Suntem aliniați cu partenerii NATO. Salutăm eforturile președintelui Trump pentru a se ajunge la o pace justă. Poziția noastră este ca Europa să fie în discuție, ca Ucraina să fie acolo.”
Pasivitate ridicată la rang de strategie
În loc să transforme această realitate într-un apel ferm pentru includerea României la masa negocierilor, Moșteanu a ales o abordare conciliantă, aproape justificativă:
„Trebuie să ajungem la o încetare a focului. Există o coordonare foarte bună cu aliații, chiar dacă nu suntem tot timpul la discuții.”
Mesajul este paradoxal: cum poate exista „o coordonare foarte bună” dacă România nu este invitată în mod constant la consultările care îi privesc direct securitatea?
Un ministru spectator într-o țară de graniță
În loc să fie vocea fermă a unui stat aflat în prima linie a frontului estic al NATO, Ionuț Moșteanu pare mulțumit să aplaude de pe margine, în timp ce alții negociază viitorul regiunii. Această pasivitate nu doar că lasă România fără influență reală, dar transmite și un semnal de slăbiciune partenerilor internaționali.
Faptul că un ministru al Apărării acceptă marginalizarea în discuții de asemenea anvergură ridică întrebări serioase despre capacitatea actualei conduceri de a reprezenta interesele strategice ale României.
