Îngrijorarea de catifea pentru criza din Afganistan
Distribuți acest articol

Distribuie acest articol!

    Pandemia ne-a dat câteva momente de răgaz pentru ceea a constituit în ultimii ani tema imigraţiei popoarelor arabe, invazia Europei de către musulmani fiind o temă mai veche despre care toată lumea vorbeşte, dar pe care, în continuare, o privim ca pe o utopie. Retragerea intempestivă şi inexplicabilă a trupelor americane din Afganistan a declanşat un val de revoltă împotriva preşedintelui Biden care este acuzat de iresponsabilitate, dar şi de incapacitatea de a conduce destinele S.U.A.

    Nici acest subiect nu este nou, declinul cognitiv al lui Biden era o realitate pe care mulţi o cunoşteau și, cu toate acestea, a fost ales preşedintele S.U.A. În mod legitim se nasc două ipoteze: fie avem de-a face cu un plan conspiraţionist care susţine astfel de conducători la nivel mondial, fie avem de-a face cu o incapacitate reală a populaţiei de a-şi alege liderii.

    Imigrarea în masă a popoarelor musulmane este un fenomen despre care ni se vorbeşte ca fiind o consecinţă a unor evenimente neaşteptate şi tragice care se petrec în lumea arabă. Ceea ce nu ne spune nimeni este că acest plan a fost pus la punct de mai multe secole.

    Un tip bizar punea în anul 1922 bazele mișcării “Paneuropa”. Se numea Richard Coudenhove Kalergi şi considera că unificarea europeană ar fi constituit primul pas spre un unic Guvern Mondial. Instaurarea regimurilor fasciste în Europa, i-a dat planurile peste cap, mai ales că Hitler îl considera pe Kalergi “bastardul Europei”.  După al Doilea Război Mondial, Kalergi, mulţumită unei activităţi frenetice şi neobosite, dar şi cu susţinerea lui Winston Churchill, din loja masonică B’nai B’rith şi a unor ziare ca New York Times, reuşea să obţină aprobarea proiectului său din partea Guvernului Statelor Unite.

    În cartea sa „Praktischer Idealismus”, Kalergi afirmă că locuitorii viitoarelor State Unite ale Europei ”nu vor fi popoare originale ale Bătrânului Continent, ci o subumanitate bestializată de amestecul rasial”. El afirmă fără jumătăţi de măsură că ”e necesar ca popoarele europene să se amestece cu rase asiatice şi de culoare pentru a crea o turmă multietnică fără calitate şi uşor de dominat de către elita la putere”.

    În onoarea sa a fost constituit premiul european Coudenhove-Kalergi care la fiecare doi ani premiază europenii care au ieşit în evidenţă prin punerea în practică a planului criminal Kalergi. Printre aceştia găsim şi numele unor persoane despre care am auzit cu toții Angela Merkel sau Herman Van Rompuy.

    Coincidenţă sau nu, Klaus Iohannis, președintele României, se mândrea pe Facebook cu primirea Premiului European Coudenhove-Kalergi pentru anul 2020:

    „Sunt onorat să primesc astăzi Premiul European Coudenhove-Kalergi pentru anul 2020, pe care mi l-a înmânat Alteța Sa, Prințul Nikolaus von Liechtenstein, în prezența unui bun prieten al României, președintele PPE, Donald Tusk. Richard von Coudenhove-Kalergi a fost un vizionar, care a lansat ideea unei Europe unite și a inspirat acțiunea părinților fondatori ai proiectului european de astăzi. Acordarea acestei distincții este, mai presus de orice, o recunoaștere a rolului României în Uniunea Europeană și a atașamentului profund al românilor față de valorile europene, democrație, stat de drept, independența justiției și continuarea luptei împotriva corupției.”

    Şi dacă Preşedintele României ne vorbea cu emfază despre statul de drept, despre independenţa justitiţiei şi continuarea luptei împotriva corupţiei, criza din Afganistan ne-a amintit şi nouă că avem nişte magistraţi şi nişte asociaţii ale acestora care se implică în apărarea drepturilor omului, iar acesta era momentul pentru “a băga capul în poză”.

    “Uniunea Naţională a Judecătorilor din România (UNJR), Asociaţia Judecătorilor pentru Apărarea Drepturilor Omului (AJADO), Asociaţia Magistraţilor din România (AMR) şi Asociaţia Procurorilor din România (APR) – conduse de judecătoarele Dana Gîrbovan, Florica Roman, Andreea Ciucă și de procuroarea Elena Iordache – au anunţat miercuri, 18 august 2021, că lucrează împreună cu colegii din Asociaţia Internaţională a Judecătorilor (International Association of Judges – IAJ-UIM) şi MEDEL (Magistrats Européens pour la Démocratie et les Libertés) pentru găsirea unor soluții pentru colegii de breaslă afgani”.

    Iniţiativă lăudabilă, îmbrăcată în limbaj de lemn. Cum anume va lucra o mână de magistraţi cu scopul de a găsi soluţii pentru lupta unor indivizi analfabeţi care decapitează zilnic oameni ca pe nişte pui de găină? Aşteptăm cu interes rezultatele care se vor concretiza, cel mai probabil, în discursuri sforăitoare care vor face referire la principii şi drepturi și care vor merge ţintă în pieptul talibanilor. Până una-alta, în România secolului XXI, două fete din Caracal s-au făcut ca prin minune cenuşă în butoiul de tablă al unui individ, iar magistraţii români nu au avut şi nu au încă nicio idee despre cum s-a întâmplat acest lucru.

    Privind toată pledoaria aceasta de declaraţii sterile, îmi vin în gând cuvintele lui Joseph Conrad care spune că “mândria dănunează grav vieţii”.

    Ciprian Demeter


    Distribuie acest articol!


      Distribuți acest articol