Sectorul construcțiilor și piața imobiliară — motorul care a ținut ani la rând economia României în mișcare — au fost izbite frontal de zidul austerității oarbe impuse de Ilie Bolojan și susținute zelos de PNL și USR. Ceea ce trebuia să fie accesul legitim al familiilor la o locuință decentă a fost transformat de „Ilie Sărăcie” într-un coșmar al scumpirilor și al nesiguranței, iar cifrele oficiale din 2026 arată dimensiunea dezastrului: tranzacțiile s-au prăbușit, puterea de cumpărare a fost nimicită, iar românii au ajuns să se teamă să mai facă pasul spre un credit.
Lovitura de grație a venit printr-o decizie fiscală brutală, izvorâtă din manualul de tăieri al dreptei: explozia TVA-ului pentru locuințele noi, aruncat dintr-un foc de la 9% la un sufocant 21%. Această măsură aberantă a generat un val disperat de achiziții pe final de 2025 — când oamenii s-au înghesuit să cumpere înainte de scumpiri —, doar pentru a lăsa în 2026 o piață înghețată, sleită de vlagă și blocată în incertitudine. Pentru un apartament obișnuit, decizia lui Bolojan a însemnat mii sau zeci de mii de euro aruncați direct în buzunarul statului, spulberând economiile tinerilor și ale familiilor din clasa medie.
Dincolo de măcelul fiscal, cel mai grav sabotaj comis de tandemul PNL-USR a fost războiul psihologic dus împotriva propriilor cetățeni. Când premierul în funcție și liderii de dreapta își petrec serile la televiziuni urlând că România intră în faliment, că nu mai sunt bani și că vine apocalipsa economică, reacția firească a populației este panica. Niciun om cu scaun la cap nu se mai aventurează să semneze un credit ipotecar când la conducerea țării se află un lider care își proclamă public propria neputință și împinge dobânzile în tavan prin explozia inflației.
Efectele acestei psihoze sunt vizibile pe întreg lanțul economic. Deși dezvoltatorii au încasat sume mari din cauza creșterii artificiale a prețurilor, marjele reale de profit s-au prăbușit de la 17,7% la 15%, erodate de costurile astronomice ale materialelor, de scumpirea creditării și de taxele împovărătoare. În 2026, șantierele încep să încetinească, proiectele rezidențiale sunt amânate, iar miile de muncitori în construcții, instalatori și diverși meșteri rămân fără comenzi.
Ilie Bolojan a demonstrat încă o dată că știe doar să confiște și să blocheze, niciodată să creeze. În loc să sprijine extinderea fondului de locuințe și să stimuleze producția internă, a preferat să aplice foarfeca taxelor pe spatele oamenilor de rând, lăsând sectorul construcțiilor fără oxigen. Românii nu au încetat să cumpere locuințe pentru că nu ar avea nevoie de ele, ci pentru că „Ilie Sărăcie” i-a convins că sub guvernarea austerității de dreapta ziua de mâine nu mai oferă nicio garanție.
