Statul Român S-a Scufundat în Apă: În Nordul Moldovei, Doar Poporul a Rămas în Picioare
Inundațiile care au spălat orice iluzie de guvernare
Nordul Moldovei a fost din nou lovit de furia naturii. Case luate de ape, drumuri distruse, oameni înlăcrimați, familii îngenuncheate de necaz. Dar ce e mai grav: a fost lovit de absența totală a statului. Nu a fost o criză naturală, ci una umanitară și instituțională, în care autoritățile române au demonstrat că nu mai există.
Statul român nu are voință, nu are capacitate, și nici măcar umanitate. Disoluția nu mai e un concept teoretic – e realitatea de pe ulițele pline de noroi, din curțile oamenilor care-și înmormântează morții fără sprijin.
Ilie Bolojan: premierul de birou, absent pe teren
În momente de criză, liderii adevărați sunt pe teren, în cizme, alături de sinistrați. Nu în videoconferințe. Nu în comunicate sterile. Ilie Bolojan n-a avut curajul să vină. A trimis, în schimb, un gest de complezență: ministrul Mediului, o apariție grăbită și simbolică, de doar 10 minute, fugind de furia oamenilor pe bună dreptate revoltați.
Niciun vicepremier n-a pus piciorul în zonă. Nici președintele, nici parlamentari din opoziție sau de la putere. Poate că așteaptă ca apele să se retragă, ca să-și poată croi drum spre platourile de televiziune și rețelele sociale, unde să mimeze empatie.
Românii – ultimul bastion al solidarității
În lipsa statului, românii s-au mobilizat. Ca întotdeauna.
- Au plecat cu mașinile pline de haine, conserve, pături.
- Au săpat, au ajutat la deblocarea drumurilor, au dus apă și medicamente.
- Fără ordine, fără protocoale, fără PR.
Ei sunt România. O țară reală, vie, care funcționează doar prin curajul și bunătatea oamenilor simpli.
Cine ne mai guvernează?
România e condusă de o clasă politică dezintegrată moral, o administrație care funcționează doar pe hârtie, un stat care e rapid doar când e vorba de contracte, nu de vieți.
Nu e vorba de o întârziere, e vorba de o lipsă structurală de interes. De decenii se promite un sistem de intervenție rapid, o infrastructură rezilientă, un plan național de răspuns la dezastre. Unde e?
Tot ce avem sunt aceleași conferințe de presă goale și o birocrație care paralizează în fața urgenței.
Statul nu mai e al nostru. Dar România este.
În fiecare criză, românii dovedesc că nu și-au pierdut inima. Doar că sunt lăsați să lupte singuri. Fără sprijin, fără lideri, fără speranță în instituții.
Felicitări, români. Rușine, guvernanți.
Într-o zi, poate va veni și rândul vostru să răspundeți. Nu în fața apei, ci în fața poporului pe care l-ați abandonat
