În plină austeritate declarată, Guvernul demis a pregătit alocarea a peste 1 miliard de lei pentru construcția a patru stadioane, în Brașov, Timișoara, Slatina și Oradea. Proiectul, aflat pe ordinea de zi a ședinței de joi, ridică totalul investițiilor la aproximativ 1,4 miliarde de lei și reaprinde o întrebare simplă: cine mai ține cont de priorități când banii publici sunt puși în mișcare de un executiv fără mandat deplin?
Cel mai sensibil caz este cel de la Oradea, orașul lui Ilie Bolojan, unde stadionul ar urma să coste aproape 400 de milioane de lei. Tocmai această suprapunere politică dă proiectului o greutate în plus. Nu este vorba doar despre o investiție sportivă, ci despre felul în care un guvern demis continuă să împingă înainte cheltuieli uriașe într-un moment în care discursul oficial vorbește despre prudență și restrângere.
Miza este și mai mare deoarece astfel de decizii lasă impresia că statul funcționează cu două viteze: austeritate pentru buget, generozitate pentru proiecte spectaculoase. Într-o perioadă în care presiunea pe finanțe publice rămâne ridicată, fiecare leu alocat unui stadion devine automat o alegere politică, nu doar una administrativă.
Problema nu este neapărat existența investițiilor în infrastructură sportivă, ci momentul, amploarea și lipsa unei explicații convingătoare despre urgență. Când guvernul nu mai are deplină legitimitate politică, astfel de decizii cer transparență maximă. În lipsa ei, ele arată mai degrabă reflexul partidelor de a împinge înainte proiecte cu miză locală și electorală, chiar și când contextul economic le face greu de justificat.
În fond, scandalul nu este despre stadioane, ci despre prioritatea pe care statul o dă imaginii în locul disciplinei bugetare. Iar un guvern demis care cheltuiește miliarde în timp ce predică austeritatea își expune singur contradicția.
