ANAF intră la nunți: meniu, candy bar, fotograf, formație. Măsură anticorupție sau birocrație invazivă?

Fiscul cere raportări detaliate după fiecare eveniment privat

ANAF a notificat restaurantele, sălile de evenimente și cluburile că trebuie să declare, după fiecare nuntă, botez sau petrecere, informații detaliate: numărul de invitați, prețul meniului, avansurile și modalitățile de plată, precum și serviciile conexe (candy bar, foto-video, aranjamente florale, formații). Operatorii au la dispoziție cinci zile pentru a trimite tabelul standard completat, după primirea notificării.

Potrivit inspectorului ANAF Toma Nanu, scopul declarat este monitorizarea conformării fiscale și intervenția țintită doar „unde riscul fiscal este semnificativ”.

Ce vrea să știe ANAF, concret

• date de identificare ale beneficiarului evenimentului;
• numărul de invitați și prețul meniului;
• avansul încasat și modalitatea de plată;
• furnizori terți care activează la eveniment: candy bar, foto-video, aranjamente florale, formație/DJ;
• dacă terții nu sunt sub contractul localului, ei înșiși trebuie să furnizeze detalii către Fisc.

Neconformarea atrage amenzi, au transmis autoritățile.

Industria HoReCa, între suspiciune și oboseală birocratică

Operatorii reclamă povara administrativă și riscul de erori într-o activitate „foarte dinamică”, unde detaliile se schimbă până în ziua evenimentului. Un manager de restaurant subliniază că localurile „prestează servicii de masă”, dar nu au mereu toate datele despre furnizorii pe care mirii îi contractează separat.

Experți fiscali atenționează că Fiscul „strânge banii de coșniță” și că verificarea agendei de rezervări nu este un control pe documente contabile, ceea ce limitează eficiența reală în fața evaziunii „gri” (contracte subdeclarate, plăți parțiale în numerar).

Tentația supracontrolului: eficiență fiscală vs. intruziune

Măsura atacă o zonă cu evaziune istoric ridicată în HoReCa, dar ridică întrebări legitime:

• Proporționalitate: justifică potențialul plus de colectare intruziunea în evenimente private, până la detalii de meniu și furnizori?
• Protecția datelor: ce temei legal și ce minimizare a datelor aplică ANAF când colectează informații despre persoane fizice? Cine are acces, cât timp se păstrează, cum se securizează?
• Eficiență: fără corelare robustă cu facturi, bonuri fiscale și conturi, raportările pot deveni doar hârtii care „bifează” conformarea, fără să prindă cu adevărat evaziunea.

Un răspuns pragmatic ar fi un mix de măsuri: digitalizare end-to-end a încasărilor (case cu jurnal electronic, raportare în timp aproape real), analiză de risc pe serii de tranzacții, controale tematice pe lanțul de furnizare, nu doar la „capătul mesei”.

Ce ar trebui să clarifice ANAF, urgent

1. Baza legală și scopurile precise ale prelucrării datelor, inclusiv temeiul GDPR și termenul de păstrare.
2. Formatul minim de date (minimizare) și separarea strictă între datele de business și datele cu caracter personal.
3. Canalul și standardul de transmitere (formular electronic securizat, API), pentru a elimina „hârtia” și riscul de scurgeri.
4. Metodologia de risc: cum sunt selectate cazurile pentru verificări anti-fraudă și cum se evită abuzul sau controalele „la grămadă”.
5. Regimul sancțiunilor: criterii clare, gradare, avertisment la prima abatere pentru erori materiale de raportare.

Ghid scurt pentru operatori

• Centralizați contractele pe evenimente (beneficiar, număr estimat de invitați, preț pe meniu, avansuri, sold).
• Creați o fișă de eveniment care include furnizorii terți și statusul documentelor fiscale (factură, bon, CUI).
• Standardizați comunicarea cu furnizorii: clauze contractuale prin care aceștia își asumă raportarea datelor cerute de ANAF.
• Automatizați extragerea datelor din sistemul POS/ERP și generați raportul în formatul solicitat.
• Nominalizați un responsabil cu transmiterea în termenul de 5 zile.

ANAF atacă o zonă sensibilă a economiei informale, dar modul ales riscă să pară intruziune birocratică mai degrabă decât inteligence fiscal. Fără transparență privind temeiul legal, protecția datelor și o metodologie clară de risc, măsura va alimenta neîncrederea și nu va livra rezultatele așteptate. Dacă statul vrea conformare reală, trebuie să treacă de la „numărat sarmale” la digitalizare, interconectare și analiză de date — acolo unde evaziunea nu mai încape între rânduri.