Europarlamentarul AUR Gheorghe Piperea acuză Banca Națională a României că încearcă să sperie clienții care ar putea cere despăgubiri în urma scandalului privind stabilirea ROBOR.

Reacția vine după ce BNR a avertizat că procesele deschise de românii cu credite legate de ROBOR ar putea produce băncilor costuri mult mai mari decât amenzile aplicate de Consiliul Concurenței.

În traducere liberă, mesajul ar suna astfel: băncile au fost sancționate, clienții ar putea avea dreptul la bani, dar ar fi bine să nu îi ceară prea hotărât, pentru că se supără stabilitatea financiară.

„Despăgubirile nu sunt pierderi”

Gheorghe Piperea respinge modul în care BNR prezintă eventualele sume pe care băncile ar putea fi obligate să le restituie clienților.

„Despăgubirile nu sunt pierderi, ci consecința răspunderii pentru fapte ilicite”, a transmis europarlamentarul.

Potrivit acestuia, dacă instanțele vor stabili că băncile au provocat prejudicii prin manipularea ROBOR, banii plătiți clienților nu pot fi numiți pierderi. Sunt despăgubiri datorate celor afectați.

Diferența este importantă. O pierdere este atunci când afacerea merge prost. O despăgubire este atunci când ai produs un prejudiciu și ești obligat să îl repari.

Pentru client, diferența este simplă. Pentru bancă și supraveghetor, pare să necesite un întreg raport de stabilitate financiară.

BNR avertizează asupra proceselor clienților

Consiliul Concurenței a amendat zece bănci cu aproximativ 3,73 miliarde de lei, echivalentul a circa 710 milioane de euro, pentru încălcarea normelor de concurență în mecanismul de stabilire a ROBOR.

Autoritatea a susținut că băncile participante la fixing și-ar fi coordonat comportamentul prin schimburi de informații confidențiale și strategice.

Deciziile pot fi contestate în instanță, iar vinovăția definitivă nu este încă stabilită. Totuși, sancțiunile deschid posibilitatea ca debitorii să ceară repararea prejudiciilor pe care susțin că le-au suferit.

BNR avertizează că asemenea procese ar putea genera pentru bănci costuri semnificativ mai mari decât amenzile.

Adică problema principală nu mai pare să fie dacă sute de mii de clienți au plătit dobânzi umflate, ci ce se întâmplă dacă aceștia au pretenția nepoliticoasă să își recupereze banii.

Piperea estimează despăgubiri de miliarde

Gheorghe Piperea susține că valoarea totală a prejudiciului ar putea ajunge la minimum 20 de miliarde de lei, aproximativ patru miliarde de euro.

Numărul persoanelor potențial afectate ar fi, în estimarea sa, între 500.000 și un milion.

Suma este o evaluare făcută de Piperea și nu o despăgubire stabilită definitiv de instanțe. Dar amploarea estimării explică de ce băncile și BNR urmăresc cu atenție posibilele procese.

Când clientul pierde câteva sute sau mii de lei, este risc contractual. Când băncile riscă miliarde, devine risc sistemic.

Sistemul financiar are, aparent, o sensibilitate specială: simte mult mai puternic banii care ies decât pe cei care intră.

BNR invocă stabilitatea sistemului

Banca Națională susține că amenzile, procesele și deteriorarea condițiilor economice ar putea pune presiune asupra sectorului bancar.

În cazul unor bănci importante cu capital de stat, BNR avertizează inclusiv că ar putea deveni necesară o recapitalizare din bani publici.

Scenariul este deja cunoscut: dacă băncile câștigă, este meritul pieței; dacă pierd prea mult, contribuabilul trebuie să înțeleagă complexitatea situației.

Piperea consideră însă că răspunderea trebuie suportată de instituțiile implicate, de conduceri, acționari și de cei care aveau obligația să supravegheze piața.

Nu de clienți, nu de economie și nici de stat.

„Avocatul din oficiu al banksterilor”

Gheorghe Piperea acuză direct BNR că se comportă ca un apărător al instituțiilor bancare.

„Ca întotdeauna, BNR este un bun avocat din oficiu al banksterilor”, a afirmat europarlamentarul AUR.

În opinia sa, banca centrală folosește trei mesaje menite să descurajeze debitorii: că procesele ar afecta întreaga economie, că despăgubirile sunt pierderi și că valoarea prejudiciului trebuie limitată din start.

Astfel, clientului i se transmite subtil că poate avea dreptate, dar nu este bine să insiste. Nu pentru că banca nu ar fi greșit, ci pentru că dreptatea lui ar putea deveni prea scumpă.

Este o formă interesantă de educație financiară: plătește rata, respectă contractul și nu pune în pericol sistemul cerând ca și banca să facă același lucru.

Cine protejează clientul

Rolul BNR este să mențină stabilitatea financiară și să supravegheze sectorul bancar. Însă stabilitatea nu ar trebui să însemne protejarea băncilor de consecințele propriilor fapte, dacă acestea vor fi confirmate definitiv.

Procesele trebuie judecate pe probe, iar eventualele prejudicii trebuie stabilite de instanțe. Nici acuzațiile, nici estimările nu înlocuiesc o hotărâre definitivă.

Dar nici invocarea stabilității sistemului nu poate anula dreptul clienților de a cere despăgubiri.

Băncile au voie să conteste amenzile. Clienții au voie să deschidă procese. BNR are voie să avertizeze asupra riscurilor.

Problema apare când riscul băncii este prezentat ca tragedie națională, iar pierderea clientului rămâne o simplă rubrică pe extrasul de cont.