Mai întâi a fost cuvântul și apoi s-a făcut lumină.
Și se făcea că acea lumină venea dinspre Vest, mai exact de la Bruxelles, acolo unde laboratoarele pregăteau un nou proiect european, dar nu al statelor independente ci unul de esență imperialistă.
Pentru acest lucru era nevoie de oameni noi, presă nouă, asociații și fundații noi, de partide și oameni politici așa-zis noi.
A venit apoi lupta „anticorupție” și a măturat cam tot ce putea încurca și s-au pus așa bazele, aparent, unei noi ideologii.
Nicușor Dan era un mic combinator. Lumea spune prin târg că dădea investitori în judecată nu așa de mult pentru că iubea el Bucureștiul cât mai ales pentru înțelegeri ulterioare.
Cu ajutorul său a fost creat USR, după care adevărații fondatori l-au expediat direct afară din partid chiar pe fondator, la puțin timp după ce a dus o armată de proști bine îmbrăcați în parlament.
Apoi s-a făcut și PLUS pentru ca Dacian Cioloș, tânăra speranță născută expirată să vina pe un cal alb ca să salveze România.
Cu aliura sa de guru occidental liderul PLUS nu avea deloc față pentru români, care nu prea au agreat acest tip de profil.
Așa se face că Cioloș nu a primit niciodată voturi ci s-a prins ca o căpușă de USR, OBȚINÂND chiar paritatea la alegeri(căpușă sau lipitoare, parazit, alegeți dumneavoastră).
Ajuns pe poziția milionară de europarlamentar a început să își dea și aere. Apoi PLUS și USR s-au unit iar noul președinte unic a devenit Dacian Cioloș.
Ajung președinte atât el cât și membrii de partid s-au prins că nu omul nu știe să conducă, că doar imaginea este de el. Așa că l-au debarcat repede.
În loc să stea liniștit cu funcția frumoasă primită Dacian Cioloș a început și el să comploteze și așa s-a ajuns astăzi la destrămarea USR.
