Fostul premier Florin Cîțu lansează un avertisment dur despre felul în care ar putea arăta finanțele României în următorii ani. Potrivit analizei sale, datoria publică riscă să crească accelerat și să ajungă la 110% din PIB până în 2040, dacă mecanismul SAFE va fi aplicat în forma care îi ridică semne de întrebare.
Cîțu pune problema direct: nu este vorba doar despre o decizie tehnică, ci despre o alegere cu efecte politice și bugetare pe termen lung. În lectura sa, unele opțiuni fiscale discutate acum pot împinge statul într-o zonă periculoasă, unde povara datoriilor devine greu de controlat. Iar asta înseamnă mai puțin spațiu pentru investiții, mai multă presiune pe buget și un cost mai mare plătit, în cele din urmă, de cetățeni.
Miza reală
Mesajul lui Cîțu lovește în reflexul clasic al clasei politice: promisiuni rapide, costuri amânate. Dacă avertismentul se confirmă, dezbaterea despre SAFE nu mai este despre un simplu mecanism administrativ, ci despre sustenabilitatea finanțelor publice și despre disciplina pe care partidele sunt dispuse sau nu să o accepte.
Problema de fond rămâne aceeași: cine își asumă nota de plată? În lipsa unor clarificări serioase, rămâne de văzut dacă decidenții vor trata avertismentul ca pe un semnal de alarmă sau ca pe încă un episod din obișnuita aruncare a responsabilității de la un guvern la altul.
România nu duce lipsă de planuri și formule optimiste. Duce lipsă de onestitate fiscală. Iar atunci când datoria publică începe să fie împinsă spre praguri extreme, politica nu mai poate ascunde consecințele în spatele limbajului tehnic.
