Fostul ministru ucrainean al Apărării, Mîhailo Fedorov, a cerut pe 18 august ca Ucraina să găsească o formulă prin care să-și refacă procesul democratic, chiar dacă războiul continuă. Mesajul său pune direct pe masă o temă delicată: cât poate dura starea de excepție fără ca ea să devină o suspendare prelungită a vieții politice?
Fedorov, apreciat în Ucraina pentru reformele din domeniul achizițiilor militare, susține că Rusiei nu trebuie să i se permită să influențeze alegerile din Ucraina. Formularea lui nu cere o capitulare în fața războiului, ci exact invers: restabilirea democrației fără a lăsa agresorul să decidă ritmul politic intern.
Declarația deschide însă și o miză mai incomodă pentru Kiev. Dacă alegerile rămân blocate pe termen nedefinit, puterea executivă se consolidează în afara unui test electoral clar, iar justificarea securitară riscă să devină un paravan pentru amânarea responsabilității politice. Deocamdată, nu este clar ce formă concretă ar putea avea un asemenea scrutin în condiții de război, nici cum ar putea fi protejat de presiuni, atacuri sau ingerințe.
În fapt, mesajul lui Fedorov trimite la o întrebare de fond: poate Ucraina să rămână credibilă în fața propriilor cetățeni și a partenerilor occidentali dacă procesul democratic este împins prea mult în viitor? Dorința de a păstra statul funcțional în timpul războiului este legitimă. Dar, la fel de legitimă este și presiunea ca puterea să nu se fixeze definitiv în regim de excepție.
Problema nu este doar juridică, ci politică. Într-un stat aflat sub asediu, fiecare amânare electorală poate fi explicată. La un moment dat însă, explicația nu mai ajunge. Atunci începe miza reală: cine decide, cât decide și în numele cui.
