Epaminondas, unul dintre puținii conducători militari care i-au înfrânt pe spartani. Influența ulterioară asupra concepției de luptă a macedonenilor
Distribuți acest articol

General theban, considerat de către unii istorici ”geniul cel mai original din toată istoria militară” și-a organizat în timpul luptelor cu Sparta o armată bine antrenată.

Epaminondas nu mai atacă inamicul frontal ci pe una dintre aripi. Așa s-a întâmplat în lupta de la Leuctra, în anul 371, Epaminondas atacă cu forțe sporite aripa dreaptă spartană, acolo unde era șeful oastei spartane neglijând în mod voit centrul și aripa stângă din față cărora își retrage sistematic forțele. În momentul când aripa dreaptă a armatei lacedemoniene este distrusă, victoria este asigurată.

Modul în care Epaminondas concepe din punct de vedere tactic lupta de la Leuctra, anticipează cu 22 de secole sistemul oblic al lui Frederic cel Mare.

În anul 362, în lupta de la Mantineea, manevrele lui Epaminondas sunt și mai complicate, victoria este clară dar Epamonindas cade rănit mortal.

Elev strălucit al lui Epamonindas a fost Filip Macedoneanul. La Theba a învățat cum trebuie organizată o armată de elită. Inovația lui Filip este lungimea sulițelor din cadrul puternicei falange (4-7 m), rândurile din spate dispun de lănci mai lungi, astfel încât atunci când lăncile sunt coborâte, soldatul din față este protejat de un zid din fier.

Infanteria și cavaleria sunt antrenate și obișnuite cu manevrele tactice savante pe care Filip le-a învățat la Theba. Filip dovedește calități de strateg deosebite: execută marșuri rapide, în direcții neașteptate, forându-l pe adversar să părăsească poziții natural fortificate, revine, întreprinde marșuri care-l duc în spatele inamicului. Superioritatea armatei macedonene era demonstrată.

Filip se pregătește să treacă în Asia, dar moare pe neașteptate. Lui Alexandru Macedon, îi revine sarcina să culeagă roadele eforturilor tatălui său.

2021-07-19

 » Citește întreg articolul în magazinul istoric 1859.EU


Distribuți acest articol