Dragoş Pătraru, realizatorul emisiunii „Starea Naţiei”, vorbește despre concedierea gazetarului Cristian Tudor Popescu de la Digi24, în contextul în care, în 2017, Pătraru a avut parte de un tratament similar la postul deţinut de compania RCS-RDS.
În 2017, Dragoş Pătraru, realizatorul emisiunii „Starea Naţiei”, difuzată la Digi 24, critica dur în emisiunea sa faptul că postul de știri ignoră cazul RCS-Intact-DNA. Subiectul RCS-Intact-DNA s-a rostogolit în spaţiul public în mai 2017, după ce Antena 3 a difuzat înregistrări cu Ioan Bendei, administrator al RCS-RDS, care făcea favoruri unor ofițeri judiciari DNA și unor înalți responsabili din Ministerul de Interne. „Nu fugi, mă, de subiect, ci îl ataci, îl pui pe masă, îl întorci pe toate părţile. Pentru că asta ar trebui să faci tu, ca instituţie de presă, că nu eşti în slujba lui Bendei sau a RCS&RDS. Şi nu primeşti salariu ca să taci, primeşti un salariu pentru că munceşti. Eşti în slujba publicului, pentru el cauţi adevărul, nu pentru o corporaţie, nu pentru instituţii de presă, doar pentru public. Mă rog, mai e şi varianta în care legitimaţia de presă este o acoperire şi atunci, da, nu răspunzi în faţa publicului, ci în faţa…”, spunea Dragoş Pătraru în emisiune.
La aproximativ două luni după difuzarea emisiunii, Pătraru anunța despărţirea de Digi24, la Paginademedia. „Am reziliat contractul (n.r. – cu Digi) de comun acord, după ce am ajuns la o înţelegere cu oamenii din conducerea companiei RCS-RDS, care nu au înţeles un lucru: că noi, jurnaliştii, suntem în slujba publicului, nu a companiilor care ne plătesc”.
Dragoş Pătraru: Inițial, nu am vrut să comentez. Apoi mi-am dat seama că nu e în regulă să am aceeași atitudine pe care au avut-o alții când noi, cei de la „Starea nației”, am pățit la fel. Aș remarca întâi ipocrizia noastră, a breslei. Pe foarte puțini i-a interesat că postul Digi 24 a decis acum vreo cinci ani că e mai ok să facă cu totul altceva decât presă. DIGI a pus, de multe ori la vedere, interese ale unor corporații și ale unor instituții mai presus decât interesul public, amestecând asta cu jurnalismul de înaltă calitate într-un mod bolnav. Asta a cuprins presa peste tot în lume de când corporațiile și marii bogați au decis să fie producători de conținut pe care să pună eticheta de jurnalism.
Libertatea: În 2017 ați adus în discuție pe tema tăcerii postului în privința dosarului RCS-Intact varianta în care ”legitimaţia de presă este o acoperire şi atunci, da, nu răspunzi în faţa publicului, ci în faţa…”. Ulterior, Cosmin Prelipceanu, redactor-şef al postului, v-a somat să prezentați lista cu jurnalişti acoperiţi, iar dumneavoastră ați avut o replică mai lungă, însă ați vorbit și de eticheta pusă postului de UM Digi24. Cum vedeți în prezent evoluția postului și a acestei etichete?
– Cumva, conducerea postului s-a încăpățânat în ultimii ani să arate că am avut dreptate, chiar dacă eticheta asta a mea a fost nedreaptă în privința multor oameni buni de acolo. Pentru că noi eram cei vizați atunci, am fost mult prea dur cu unele afirmații care cereau nuanțare. Din păcate, cel care pierde – în lumea asta din care dispar toate reperele și în care cei care vor să controleze jocul au decis că dacă nu mai pot controla informația atunci soluția e să inunde spațiul public cu atât de multe „informații” încât oamenii să nu mai poată fi siguri de nimic – este publicul.
Și asta e ceva ce trebuie să facem, ceva ce trebuie să ne preocupe în fiecare zi. Să formăm cu publicul acea legătură de încredere și de susținere care să facă imposibili în presă tot felul de Dinei și tot felul de securei.
Primul pas este ca acest pachet de legi să nu treacă în forma asta bolnavă propusă de Servicii, cu buna știință a unui președinte care, pas cu pas, a reușit – și cu ajutorul unor jurnaliști – ceea ce nu i-a ieșit nici lui Adrian Năstase: să pună democrația cu botul pe labe.
