Dominic Fritz și noua regulă politică: cine nu spune ce spun eu este complice
Dominic Fritz a reacționat după incidentul grav de la Galați, unde o dronă atribuită Federației Ruse s-a prăbușit peste un bloc de locuințe. Primarul Timișoarei a transmis că „Rusia este agresorul”, că războiul hibrid este real și că apărarea Ucrainei reprezintă apărarea României.
Însă dintre toate afirmațiile sale, una a atras atenția în mod special:
„Cine nu poate spune «Rusia e agresorul» este complice.”
O propoziție scurtă, dar care ridică o întrebare simplă: de când dezacordul politic sau opinia diferită au devenit sinonime cu complicitatea?
Cine nu e cu noi e împotriva noastră?
În democrație, cetățenii au dreptul să fie de acord, să fie sceptici, să pună întrebări și chiar să critice deciziile guvernului, NATO, Uniunii Europene sau ale oricărui partid politic.
Formula folosită de Dominic Fritz amintește însă de o logică mult mai rigidă: cine nu repetă poziția oficială este suspect, iar cine pune întrebări riscă să fie etichetat drept „complice”.
În practică, asta înseamnă că nu mai discutăm despre argumente, ci despre tabere. Nu mai contează ce spui, ci dacă te afli în grupul considerat acceptabil.
De la dezbatere la etichetare
România a traversat în ultimii ani numeroase controverse legate de pandemie, energie, război, alegeri și libertatea de exprimare.
De fiecare dată, o parte a clasei politice a preferat să împartă societatea în două categorii simple: cei care au dreptate și cei care trebuie puși la colț.
Declarația lui Dominic Fritz pare să continue exact aceeași filosofie.
Dacă cineva condamnă atacurile Rusiei, dar critică în același timp anumite politici europene, este complice?
Dacă cineva susține apartenența României la NATO, dar pune întrebări despre eficiența sistemelor de apărare după incidentul de la Galați, este complice?
Dacă cineva cere explicații despre modul în care o dronă a ajuns să explodeze într-un bloc de locuințe, este complice?
Într-o democrație normală, răspunsul ar trebui să fie nu.
Galațiul are nevoie de răspunsuri, nu de etichete
Incidentul de la Galați este suficient de grav încât să genereze întrebări legitime despre securitate, apărare și pregătirea statului român.
În locul unor explicații detaliate, o parte a discursului politic pare să se concentreze pe identificarea „complicilor”.
Iar atunci când dezbaterea publică ajunge la formula „cine nu e cu noi este împotriva noastră”, problema nu mai este doar drona căzută la Galați.
Problema devine însăși calitatea dialogului democratic.
Pentru că democrația înseamnă libertatea de a avea opinii diferite. În momentul în care opinia diferită este automat transformată în complicitate, nu mai vorbim despre convingere, ci despre conformare.
