Oana Gheorghiu, intrată în PNL în urmă cu doar două luni, a fost numită președinte interimar al organizației PNL Sector 4. Într-un interval extrem de scurt, aceasta a ajuns mai întâi vicepreședinte al partidului, iar acum primește conducerea uneia dintre filialele importante din București.
Prima sa reacție după numire este însă surprinzătoare: Gheorghiu spune că nu se consideră politician și că nu se regăsește în actuala lume politică.
Afirmația ridică o întrebare evidentă. Dacă nu se regăsește în politică, cum a ajuns, după numai două luni de partid, direct într-o funcție de conducere?
Ascensiune fulgerătoare în PNL
Oana Gheorghiu s-a înscris în PNL pe 20 iunie, cu numai o zi înaintea Congresului extraordinar al partidului.
La congres, a primit derogare de vechime și a fost aleasă vicepreședinte.
Două luni mai târziu, Biroul Politic Național o numește la conducerea interimară a PNL Sector 4.
Este greu de vorbit despre un parcurs politic obișnuit. În timp ce membri vechi ai partidului așteaptă ani pentru a ajunge în poziții de conducere, un nou venit poate traversa toate etapele într-un interval de câteva săptămâni.
Iar acest lucru spune poate mai multe despre actualul PNL decât declarațiile despre „deschidere” și „oameni noi”.
„Nu sunt politician”, dar conduce o filială de partid
Gheorghiu afirmă că funcția este „absolut irelevantă” și că nu s-a înscris în PNL pentru poziții.
Tot ea recunoaște că a acceptat propunerea lui Ciprian Ciucu de a coordona filiala Sector 4, în ciuda „îndoielilor și dubiilor interioare”.
Mesajul sună bine într-o postare publică, dar realitatea politică este mai puțin romantică.
Conducerea unei filiale de partid nu este o funcție simbolică. Înseamnă influență asupra organizației locale, selecția oamenilor, pregătirea alegerilor, poziționări politice și participare directă la jocul de putere intern.
Cu alte cuvinte, Oana Gheorghiu poate spune că „nu este politician”, dar ocupă deja două funcții politice importante.
Cine a împins-o în față
Gheorghiu spune că propunerea pentru Sectorul 4 a venit de la Ciprian Ciucu.
Acesta conduce operațiunea de reorganizare a PNL București și a anunțat noi șefi interimari la mai multe organizații de sector.
La Sectorul 2 a fost numită Sanda Nicola, la Sectorul 3 Dragoș Pîslaru, la Sectorul 4 Oana Gheorghiu, iar la Sectorul 5 Andrei Badiu.
Oficial, partidul vorbește despre reconstrucție și despre readucerea PNL în preferințele bucureștenilor.
În realitate, reorganizarea are și o dimensiune evidentă de putere internă.
Contestatarii lui Bolojan pierd controlul
Oana Gheorghiu îl înlocuiește la conducerea Sectorului 4 pe Ionuț Stroe, unul dintre liberalii care s-au aflat în tabăra adversă actualei conduceri a partidului.
Stroe s-a numărat printre cei care au contestat în instanță deciziile conducerii PNL și modul de organizare a Congresului extraordinar.
Anterior, conducerile organizațiilor din sectoarele 2, 3, 4 și 5 au fost înlăturate, iar birourile politice au fost dizolvate.
Așadar, prezentarea schimbării exclusiv ca „deschidere către oameni noi” evită partea incomodă a poveștii: noile numiri vin după un război intern în care contestatarii conducerii au pierdut filialele.
PNL vorbește despre deschidere, dar distribuie rapid funcțiile
Ilie Bolojan spune că numirile reprezintă dovada că PNL este un partid care primește oameni noi.
În principiu, atragerea unor oameni din afara politicii poate fi benefică.
Dar deschiderea unui partid nu înseamnă neapărat ca un membru intrat ieri să fie instalat mâine la conducerea unei organizații.
Mai ales atunci când acea numire intervine exact după eliminarea unui adversar intern.
Diferența dintre „reformă” și simpla redistribuire a funcțiilor depinde de modul în care sunt luate deciziile și de legitimitatea celor numiți.
În cazul Oanei Gheorghiu, legitimitatea prin vot intern ar urma să vină abia ulterior.
„Funcția este irelevantă”, dar lupta pentru funcții continuă
Una dintre cele mai interesante afirmații ale noii șefe PNL Sector 4 este aceea că funcția ar fi „absolut irelevantă”.
În politică, însă, funcțiile sunt exact instrumentele prin care se exercită puterea.
Dacă ar fi irelevante, partidele nu ar duce războaie interne pentru controlul filialelor, nu ar dizolva conduceri și nu ar negocia luni întregi poziții.
Oana Gheorghiu are dreptul să spună că nu se identifică cu politicianul clasic.
Dar după numai două luni de partid, cu o funcție de vicepreședinte și cu conducerea unei filiale importante, distanța dintre „societate civilă” și politica de partid a devenit deja foarte mică.
PNL poate prezenta această ascensiune drept reformă.
Criticii vor vedea însă altceva: un partid care schimbă rapid oamenii vechi cu oameni agreați de noua conducere și care numește în poziții-cheie persoane fără vechime, înainte ca acestea să primească legitimitate prin votul organizațiilor.
Iar declarația „nu mă regăsesc în lumea politică” sună cu atât mai ciudat când este făcută chiar de la vârful unei organizații politice.
