România rămâne în afara frontului, dar intră adânc în mecanismele războiului
Președintele Nicușor Dan a declarat public că România nu va trimite soldați în Ucraina. Mesajul, aparent ferm și liniștitor, ascunde însă o realitate mult mai nuanțată și mai incomodă: România se angajează militar în sprijinul Ucrainei, dar o face pe ușa din spate, prin documente nepublice și angajamente care vor fi votate „generic” în Parlament.
Participarea României la reuniunea „Coaliției de Voință” de la Paris confirmă integrarea țării într-o arhitectură de securitate construită pentru Ucraina post-conflict. Chiar dacă trupele române nu vor fi trimise pe teren, statul român oferă logistică, instruire militară, cooperare în înarmare și sprijin operațional, toate sub un regim strict de confidențialitate.
PARLAMENTUL, REDUS LA ROL DE NOTAR
Președintele anunță că angajamentele vor fi trecute prin Parlament, dar admite explicit că detaliile nu vor fi făcute publice. Aleșii vor vota formulări largi, fără cifre, locații sau parametri clari. Practic, un cec politic în alb, justificat prin argumentul securității.
Românii sunt chemați să aibă încredere, dar nu să știe. Se decide implicarea militară a statului fără dezbatere reală, fără transparență și fără o evaluare publică a riscurilor.
DOCUMENTE PUBLICE ȘI DOCUMENTE SECRETE
La Paris a fost adoptat un document public, dar adevărata miză stă într-un document militar clasificat, care stabilește responsabilități, coordonare și mecanisme concrete de garantare a securității Ucrainei. Exact acel document despre care cetățenii nu vor afla nimic.
Invocarea implicării SUA este folosită ca argument de autoritate: parteneriat transatlantic, descurajare, unitate. În realitate, România acceptă să joace un rol într-un scenariu geopolitic major, fără să explice clar unde se termină sprijinul și unde începe riscul direct.
NU TRIMITEM SOLDAȚI, DAR NE ASUMĂM CONSECINȚELE
Refuzul trimiterii de trupe este mai degrabă o decizie de imagine decât una de fond. România rămâne parte a mecanismului de război și pace, contribuie activ la efortul militar și acceptă reguli stabilite în cercuri restrânse.
Mesajul oficial este calmant. Realitatea este tensionată. România nu trimite soldați în Ucraina, dar se apropie periculos de mult de linia roșie a implicării directe, fără ca publicul să fie cu adevărat informat.
