Textul recent semnat de Dan Dungaciu, în care acesta teoretizează o așa-zisă „schimbare a hărților globale”, este un manual clasic de manipulare. Sub umbrela aparent inofensivă a unei reflecții academice despre axa Pacificului și irelevanța Atlanticului, fostul analist introduce subtil, dar sistematic, narațiunile de bază ale propagandei rusești. Mesajul este o încercare de a justifica defetismul, de a minimiza importanța Ucrainei și de a prezenta orientarea euro-atlantică drept un pericol pentru România.
Iată cum se prăbușesc, sub greutatea faptelor, principalele teze toxice livrate de Dan Dungaciu:
1. Minciuna retragerii americane din România Dungaciu susține public că asistăm la o „retragere treptată din Europa, inclusiv din România, a soldaților americani”. Aceasta este o dezinformare cruntă și ușor de demontat. În realitate, după invazia rusă din 2022, Statele Unite și-au suplimentat masiv prezența militară în Europa, depășind 100.000 de militari. Fix în România, Baza Aeriană de la Mihail Kogălniceanu se află în plin proces de extindere istorică – o investiție strategică de 2,5 miliarde de euro menită să o transforme în cea mai mare bază NATO din Europa, capabilă să găzduiască permanent 10.000 de militari și familiile lor. A vorbi despre „retragerea” SUA din România în acest context trădează fie o ignoranță totală, fie o agendă ascunsă.
2. Reducerea războiului din Ucraina la un „eveniment local” irelevant Folosindu-se de declarația unui oficial indian, Dungaciu sugerează că războiul din Ucraina este un „eveniment local” care devine „irelevant” în noua hartă a lumii. Aceasta este teza favorită a Kremlinului, folosită pentru a tăia ajutorul occidental către Kiev. Realitatea este exact pe dos: războiul din Ucraina a rescris complet arhitectura de securitate globală. A provocat extinderea istorică a NATO (prin aderarea Suediei și Finlandei), a forțat redesenarea rutelor energetice mondiale și a cristalizat o nouă axă a dictaturilor formată din Rusia, China, Iran și Coreea de Nord. Să cataloghezi cel mai mare conflict militar din Europa de după Al Doilea Război Mondial drept „irelevant” este o aberație geopolitică.
3. Falsa dihotomie: Pacificul exclude Euro-Atlantismul Analistul construiește o falsă dilemă: dacă axa interesului global se mută spre Pacific (confruntarea SUA-China), Europa devine automat marginea lumii și este abandonată. În realitate, strategia americană recunoaște clar că SUA nu pot face față amenințării chineze în Pacific dacă au un flanc estic vulnerabil în Europa și o Rusie agresivă. Europa rămâne partenerul comercial, tehnologic și militar numărul unu al Statelor Unite. Axa Atlantică nu dispare, ci securitatea celor două emisfere devine interconectată.
4. Capcana finală: Euro-atlantismul, prezentat drept „amenințare de securitate” Cea mai periculoasă frază din textul lui Dungaciu este concluzia sa: așezarea României pe harta clasică (adică păstrarea certitudinilor NATO și UE) ar fi „greșită, riscantă, aproape o amenințare de securitate”. Aici, autorul se expune complet. După ce desenează un viitor apocaliptic în care SUA ne abandonează iar Europa este slabă, el sugerează că România ar trebui să renunțe la identitatea sa vestică din motive de „realism”.
În limbajul geopolitic, când unui stat aflat la granița Rusiei i se cere să renunțe la ancorarea clară în Vest în numele „realismului”, acelui stat i se cere, de fapt, să intre în zona gri și să devină satelitul Moscovei. Dan Dungaciu nu face o analiză vizionară, ci pregătește terenul ideologic pentru a justifica izolarea României, vânzând fix defetismul de care forțele anti-europene au nevoie pentru a rupe țara de singurii ei aliați reali.
