În orice anchetă politică serioasă, regula de aur rămâne aceeași: Cine câștigă din crimă, din căderea unui pion sau din închiderea unui lider?
În timp ce Călin Georgescu a fost extras brutal de pe scenă — băgat în arest preventiv, lăsat fără rețele sociale, fără acces în televiziuni și blocat să mai calce în vreo piață publică, la celălalt capăt al firului scurt al politicii românești cineva răsuflă ușurat și își numără dividendele. Acel cineva este copilul idiot al politicii românești, George Simion.
Departe de a fi o simplă coincidență judiciară, anihilarea publică a lui Georgescu rezolvă cea mai mare problemă strategică a Sistemului și, simultan, a liderului AUR.
Cât timp Georgescu era liber și avea tribună, Simion avea mâinile legate. Nu putea să se așeze la masa negocierilor și nu putea face compromisuri cu PSD de frica de a nu fi taxat public drept trădător și de a nu-și pierde electoratul radical. Acum, cu „mentorul” și cenzorul său scos din joc, Simion ar fi avut drum liber și monopol absolut pe culoarul suveranist.
Dar, degeaba are acum terenul gol, dacă el este o nulitate politică. Ieșirea sa recentă de la TVR a fost exemplul perfect al acestui colaps.
S-a dus în studioul televiziunii publice total degeaba, reușind doar să demonstreze din nou cât este de limitat, de incompetent și de lipsit de orice minimă substanță în fața întregii națiuni.
Pentru că nu înțelege nimic din funcționarea statului și nu știe să construiască absolut nimic, Simion face implozie la primele întrebări reale.
Arestarea lui Georgescu i-a eliberat scena lui Simion, dar reflectoarele au scos la iveală doar un personaj incapabil.
Este lăsat în libertate și ținut în joc exact din acest motiv: incompetența și lipsa lui totală de conținut îl transformă în idiotul util perfect pentru Sistem.
