Astăzi se împlinesc 145 de ani de la naşterea lui Constantin Brâncuşi, românul care a avut o contribuţie esenţială la înnoirea viziunii plastice în sculptura contemporană universală. Considerat un monument al conştiinţei artei moderne, Brâncuşi a oglindit, pornind de la obârşia sa ţărănească, tradiţiile, miturile şi magia artei populare româneşti, împletite cu viziunea asupra vieţii care îi era influenţată atât de Platon cât şi de concepţia filosofilor orientali.
Constantin Brâncuşi este considerat un inovator fiindcă a eliberat sculptura de imitaţia mecanică a naturii, a împletit ca nimeni altul spiritul şi sensibilitatea, exprimând însăşi esenţa lucrurilor, dinamismul formelor, combinând în operele sale simplitatea artei populare româneşti cu rafinamentul avangardei pariziene. Toate acestea explică de ce Brâncuşi este considerat cel mai important sculptor al secolului al XX-lea. Însă interesantă este nu numai moştenirea lui Brâncuşi – artistul, ci şi întreaga sa existenţă, care ne arată simplitate și multă muncă.
În 1934, Aretia Tătărescu, președinta Ligii Naționale a Femeilor Gorjene, l-a invitat pe Constantin Brâncuși să ridice la Târgu-Jiu un monument închinat memoriei eroilor gorjeni căzuți în luptă în timpul Războiului pentru întregirea României. Artistul s-a gândit la o Coloană fără sfârșit monumentală, asemeni celor sculptate în lemn din atelier.
La 7 ianuarie 1935, tânărul inginer Ștefan Georgescu-Gorjan, fiul unui bun prieten al lui Brâncuși, i-a oferit sculptorului soluția tehnică a proiectului:
„Să se încastreze în beton baza unui stâlp solid de oțel, pe care să se tragă, suprapunându-se, ca niște mărgele uriașe, goale în interior, elementele spațiale identice ale Coloanei.” Brâncuși a acceptat soluția inginerului și l-a invitat să-i fie colaborator.
După discuții purtate la Paris în decembrie 1936 și mai 1937, Gorjan, care era inginer-șef la Atelierele Centrale Petroșani, l-a găzduit pe artist în cursul lunii august 1937, când au stabilit împreună dimensiunile lucrării și numărul de elemente din fontă alămită (15 module întregi cu semimodule la capete). Brâncuși a sculptat el însuși modelul din lemn de tei al unui element și a plecat la Paris la 2 septembrie 1937.
Inginerul a coordonat între timp echipa de excelenți specialiști, care, la Petroșani, au turnat modulele din fontă, au fabricat stâlpul din trei tronsoane și au executat montarea de probă în atelier, iar la Târgu-Jiu au realizat fundația, schela și montarea Coloanei. Artistul a revenit la Târgu-Jiu la sfârșit de octombrie, a supravegheat montarea primelor module pe stâlp, la 7 noiembrie a asistat la târnosirea bisericii Sfinții Apostoli și a plecat din nou la Paris. În jur de 15 noiembrie monumentul era gata montat. Metalizarea s-a realizat sub supravegherea artistului în iunie-iulie 1938, iar inaugurarea întregului ansamblu a avut loc la 27 octombrie 1938.
Conștient de importanța proiectului, inginerul Gorjan a fotografiat principalele etape ale procesului tehnologic, realizând un adevărat film documentar ce imortalizează principalele momente, de la schița coloanei și amenajarea șantierului, până la terminarea montajului.
Fotografiile făcute de Ștefan Georgescu-Gorjan în 1937 și cele primite de la muncitori se păstrează în arhiva Gorjan. Centrul Cultural “Constantin Brâncuși” a realizat tiraje moderne ale acestor fotografii pentru expunere permanentă. Se înfăptuiește astfel un vechi vis al inginerului Gorjan (1905-1985), de a pune la dispoziția publicului larg “filmul” realizării acestei opere unice precum și imaginile celor care au contribuit la ridicarea sa.
Să nu uităm că în 1997, raportul UNESCO preciza despre Coloana fără sfârșit de la Târgu-Jiu că este „nu numai o capodoperă a artei moderne ci și o extraordinară operă inginerească.”
Artistul însuși aprecia că este singura dintre coloanele sale care a reușit să se ridice la cer și mărturisea că în ea a atins un caracter de perfecțiune definitiv. O asemăna cu „un cântec etern care ne duce în infinit, dincolo de orice durere și bucurie factice”.
