Covidul dispare spre disperarea profeților lipsiți de Dumnezeu – CRITICII.RO

Organizația Mondială a Sănătății și statele aflate în subordinea sa au creat un monstru impunător, cu înfățișare înspăimântătoare, numit COVID 19, dar acest monstru cu picioare de lut are o istorie care nu dăinuie și nu poate învinge umanitatea din noi. În istoria umanității aceste pandemii nu au reușit să dăinuiască și nu au putut reduce rasa umană la un nivel ireversibil.

În vremea acestor conducători lipsiți de Dumnezeu se va ridica o nouă generație de oameni ce nu pot fi manipulați și supuși de acești vremelnici. De nicăieri și fără ajutorul nimănui se va desprinde un bolovan din munte și va sfărma acest monstru cu picioare de lut numit Covid-19.

Omenirea nu a dorit să primească acest duh al robiei, omenirea a primit în pandemie un duh al înfierii, al renașterii, a reîncercat să se regăsească pe sine sub asaltul acestui rău malign. De aceea noi nu ne temem când ei spumegă și urlă la televizoare prezentându-ne moarte la ora 13.

Mă încred în Dumnezeu, şi nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă nişte oameni? 

Nu trebuie să te temi nici de închisoarea din timpul nopţii pe care ei au creat-o, nici de boala, care umblă în întuneric. Te protejezi și lupți pentru adevăr chiar atunci când ei se declară învingători, profețind moarte, carantină, amenzi și abuzuri.

Fiţi fără teamă, nu vă clintiți de la credința noastră strămoșească, de la iubirea de țară și ca buni ostași aflați în oastea binelui rămâneți uniți, căci doar uniți îi vom prigoni pe acești falși profeți ce ne-au adus în robie.

Voi croiţi cărări drepte cu picioarele voastre, pentru ca cel ce şchiopătează să nu se abată din cale, ci mai de grabă să fie vindecat. Mesajele voastre să arate celor temători calea ce avem de urmat, căci adevărul și binele îl vor învige pe cel rău.

„Trăim. Eu nu suport soarele arzător al istoriei universale. Copacii nu trăiesc cu rădăcinile la soare. Doresc ca neamul meu să trăiască sub puterea protectoare a lui Dumnezeu. Pasiunea gloriei este copilărească. Un ţăran român care se roagă sub nuc, coboară prin actul lui veşnicia în viaţa trecătoare.

Pe el rugăciunea îl pune în contact cu absolutul şi prin aceasta se purifică şi se întăreşte. În acest sens, haina umilinţei este expresia unei îndrăzneli nelimitate. Fapta lui este lipsită de conţinutul zgomotos al timpului. Pasionaţii istoriei numesc astă trăire subistorie. Este mai exactă formula absenţei istoriei. Omul religios respinge terenul nisipos al devenirii. El este.

La închisoare, grija mea a fost să nu fac neamul românesc de râs. Şi toţi din generaţia mea a simţit această grijă. Dacă mă schingiuiau ca să mărturisesc că sunt tâmpit, nu mă interesa, dar dacă era ca să nu mai fac pe românul, mă lăsam schingiuit până la moarte. Eu nu ştiu dacă vom fi apreciaţi pentru ce am făcut, important este că nu am făcut-o niciodată doar declarativ,

 » citește întreg articolul pe: www.CRITICII.RO