Confederația Operatorilor și Transportatorilor Autorizați din România (C.O.T.A.R.) a transmis Ministrului Finanțelor, Senatului și Camerei Deputaților întrebarea: Își permite România anului 2021 să refuze colectarea unor taxe anuale de peste 550 milioane de lei, din partea unor multinaționale care evită aceste taxe, de peste 30 de ani? Societățile care își desfășoară activitatea pe piața de asigurări private din România ar trebui să fie supuse unui regim de impozitare de 5 % din cifra de afaceri.
COTAR a trimis o adresă vizând propunerea de modificare a Codului Fiscal în sensul taxării corespunzătoare a pieței de asigurări din România, pentru suplimentarea cu peste 550 milioane de lei a veniturilor la bugetul de stat, către Ministrul Finanțelor, Dl. Alexandru Nazare, către Comisia pentru buget, finanțe, activitate bancară și piața de capital, către Comisia economică, de industrii și servicii a Senatului, către Comisia pentru politică economică, reformă și privatizare, respectiv către Comisia pentru buget, finanțe și banci din cadrul Camerei Deputaților. În cuprinsul adresei transmise, COTAR a cerut ca societățile care își desfășoară activitatea pe piața de asigurări private din România să fie supuse în mod obligatoriu unui regim de impozitare de 5 % din cifra de afaceri.
România a înregistrat, la finalul anului 2020, un deficit bugetar de 9,8% din PIB.totuși, se mențin unele privilegii și scutiri de taxe. Dacă din 100 de lei încasați, pentru manopera în industria de reparații auto, aproape 50 de lei reprezintă taxe și impozite directe și indirecte (TVA, impozit pe profit, impozit pe salarii, taxe de mediu, taxa de autorizare RAR, taxa ISCIR, etc.), în tot acest timp există un domeniu economic foarte bogat, a cărei cifră de afaceri anuală depășește 11 miliarde de lei, dominat de companii multinaționale, cărora statul român nu a îndrăznit până în prezent să le aplice taxe similare altor domenii de activitate, așa cum procedează alte țări europene mai curajoase din punct de vedere fiscal și care se asigură că acele companii multinaționale achită impozit în țara în care acesta este realizat.
Piața privilegiată, ocolită de toți miniștrii de finanțe, până în prezent, care reprezintă un adevărat paradis fiscal pentru acest domeniu, se numește Piața de asigurări private din România. Conform ultimelor statistici publicate de Autoritatea de Supraveghere financiară, piața asigurărilor din România a ajuns, în anul 2020, la un volum al primelor brute subscrise de 11,5 miliarde lei, în creștere cu 5% față de anul anterior.
Pe segmentul asigurărilor generale, valoarea primelor brute subscrise a ajuns la 9,28 miliarde lei, în creștere cu 6% față de anul 2019. În același timp, piața RCA a atins valoarea de circa 3,97 miliarde lei, cu 5% mai mult față de anul anterior. Acestă piață de asigurări nu plătește tva, spre deosebire de situația din alte țări, cum ar fi, spre exemplu, Germania, unde se percepe TVA de 19% pentru serviciile de pe această piață. Piața de asigurări nu achită impozit pe profit, pentru că este veșnic “pe pierdere”, speculând incapacitatea ANAF și a Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor de a verifica temeinic traseul banilor care se scurg din România în afara țării, prin mecanismul dosarului prețurilor de transfer.
Această scurgere imensă de bani care are loc în România, de peste 30 de ani, care conduce la evitarea plății taxelor către bugetul de stat, prin diverse tertipuri financiare “de optimizare fiscală” trebuie să înceteze urgent! Mediul economic cu capital autohton nu mai acceptă să fie exploatat până la anihilare de Statul Român, în timp ce companiile multinaționalele, cum sunt cele din asigurări, scot anual sume imense de bani în afara țării!
COTAR a oferit câteva exemple de transferuri de bani importante, care ar fi trebuit să preocupe ANAF și Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor: O companie de asigurări din România a avut în anul 2019 o cifră de afaceri 1,279 miliarde de lei, iar 95% din acei bani au plecat în banci din afara țării noastre, conform raportului de control al ASF. Asta înseamnă ca 1,215 miliarde de lei, adică 250 milioane de euro, au fost scoși din România.
Aceeași firmă de asigurări are un contract de reasigurare pentru clasa RCA, iar valoarea cedată în reasigurare este de 50%? Din acel contract de reasigurare “Clean Cut” nu rezultă faptul că reasiguratorul susține acel risc și, implicit, faptul că trebuie să onoreze unele obligații de plată față de societatea de asigurări, în cazul producerii evenimentelor asigurate – conform raportului de control al ASF.
O altă societate de asigurări din România a emis, în anul 2019, polițe de asigurări în valoare de 410 milioane de euro. Conducerea acestei firme a fost amendată cu 3,78 milioane de lei de către ASF, la finalul lunii ianuarie 2021, pentru că firma a refuzat să pună la dispoziția Autorității de Supraveghere Financiară “informaţii şi documente relevante necesare verificării programului de reasigurare al societăţii.”
Practic, firma de asigurări a preferat să plătească o amendă de aproape 4 milioane de lei, în loc să furnizeze datele contractului sau de reasigurare. Din informațiile noastre, acel contract de reasigurare presupune cedarea a 85% din valoarea primelor încasate către un reasigurator situat într-un paradis fiscal, greu verificabil.
Dacă lucrurile sunt legale și corecte, firma de asigurări nu ar fi trebuit să aibă nicio problemă în a pune la dispoziția Autorității contractul de reasigurare, precum și alte informații relevante despre acel contract. Dar nu o face și preferă să plătească amenda.
Concluzia este una tristă și extrem de păguboasă pentru România: Avem instituții incapabile de a-și îndeplini atribuțiile, iar această situație reprezintă o vulnerabilitate națională majoră, demnă de a figura pe agenda CSAT.
Propunem aplicarea modelului de taxare din alte țări europene, și anume introducerea unui impozit fix, aplicabil întregii cifre de afaceri a companiilor care operează în domeniul asigurărilor, care poate fi aplicat și altor domenii economice ai căror operatori economici au “năravuri fiscale” similare. Unele țări europene au adoptat o cotă fixă de 5%, raportată la întreaga cifră de afaceri a acestor companii. Ar fi corect ca măcar 5% din sumele încasate de aceste multinaționale să rămână în România, sub forma unor taxe.
Spre comparație, peste 50% din costurile cu ora de manoperă reprezintă taxe directe și indirecte către statul român. În acest timp, există persoane și entități care nu plătesc nici TVA, nici impozit pe profit, iar persoanele din conducerea unor multinaționale din asigurări au fost obligate de către acționarii companiilor să își înființeze PFA-uri, pentru a plăti taxe de 10% în loc de aproape 45%, cât reprezintă impozitul pe salariu.
