Contractul cu Pfizer: cronica unei decizii amânate care costă sute de milioane
Documentele oficiale indică o problemă sistemică, nu una medicală: lipsa unei decizii clare a statului român într-un contract major. Miza nu a fost eficiența vaccinurilor, ci gestionarea contractuală și financiară.
2021–2022: intrarea în contract, fără acoperire clară
În mai 2021, în timpul guvernului condus de Florin Cîțu, Ministerul Sănătății solicită un punct de vedere privind participarea la un contract de zeci de milioane de doze.
Ministerul Finanțelor semnalează lipsa fondurilor bugetare și condiționează participarea de finanțare europeană. Cu toate acestea, Guvernul aprobă participarea.
În ianuarie 2022, sub guvernul Nicolae Ciucă, contractul este activat, iar comenzi de aproximativ 39 de milioane de doze sunt lansate.
2023: momentul deciziei care nu a mai venit
În mai 2023, Ministerul Sănătății informează Guvernul că România trebuie să aleagă urgent între două variante:
– renegocierea contractului
– menținerea condițiilor inițiale
România devine singurul stat care nu transmite o opțiune clară către Comisia Europeană.
Consecința: se aplică automat condițiile inițiale, mult mai costisitoare.
Două variante, două costuri
Potrivit Ministerului Finanțelor (condus atunci de Marcel Boloș):
Varianta renegocierii:
– cost total estimat: ~216 milioane euro
– reducerea cantității de doze
Varianta neacțiunii:
– cost estimat: ~375 milioane euro sau litigiu
Recomandarea tehnică a fost clară: renegocierea avea impact mai mic asupra bugetului.
Responsabilitate pasată între instituții
Ministerul Finanțelor refuză explicit să își asume decizia finală, indicând că responsabilitatea aparține Ministerului Sănătății.
În lipsa unei decizii politice, statul nu acționează.
Rezultatul: proces și costuri uriașe
La finalul lui 2023, Pfizer acționează România în instanță pentru neplata dozelor contractate.
Estimările indică un impact total de până la aproximativ 600 de milioane de euro — cea mai costisitoare variantă.
Problema reală: decizia, nu contractul
Cazul nu este despre vaccinuri, ci despre:
– lipsa asumării politice
– blocaj instituțional
– incapacitatea de a decide în timp util
În final, costul nu vine dintr-o alegere greșită, ci din lipsa unei alegeri.
