Cîțu, cine râde la urmă râde de tine!
Distribuți acest articol

Distribuie acest articol!

    Tocmai ce băgase #echipacâștigătoare de la PNL în guvern foștii pesediști (Dan Motreanu) și eternii udemeriști pe toate ministerele ocupate până azi dimineață de USRPLUS și se pregătea ca în următorii trei ani să dea numai goluri în buget, susținută frenetic de pe tușă de frățiorii de ciordeală de la PSD, când a venit aseară Orban să îi strice fiesta. Încă președintele PNL a avut, în tot acest scandal, o atitudine cel puțin contrariantă pentru unii: deși vedea cum ciracii micului cosumator penal din fruntea guvernului dansează apăsat pe cadavrul coaliției și scot săbiile ritualice, să-i facă și lui felul la apropiatul Congres, n-a ridicat un deget să-i oprească. Abia aseară, invitat la Realitatea TV, Orban și-a dezvăluit planul și a dovedit, o dată în plus, că nu degeaba e recunoscut ca unul dintre cei mai mari combinatori din politica românească.

    Altul, să fi fost în locul lui, se duela până acum parte-n parte cu Cîțu din prima zi în care tupeistul premier scos din geaca roșie de Iohannis a început să se umfle în pene, ca un papagal fericit că a învățat deja primele lui cuvinte: „Da, să trăiți, am înțeles, domnule președinte”. Dar Orban nu s-a duelat, nu a intrat în conflict fățiș, convins până în ultima clipă – după cum de altfel a și mărturisit aseară – că fragila coaliție cu USRPLUS mai poate fi salvată. Când a văzut însă că deja colegii lui, liberali de cumetrie, și teoretic inamicii pesediști, social-democrați de curvăsărie, sunt pe cale să refacă USL, s-a decis să acționeze. Nu trebuie să uităm că Orban, cu toate păcatele lui, nu este un fricos și nici un om al compromisului. Când a fost acuzat că ar fi dat șpagă, într-un dosar fabricat de la un cap la altul, Orban a renunțat să mai candideze la primăria Capitalei. Când ceilalți liberali, în frunte cu Crin Antonescu, au chiuit de bucurie la gândul mariajului cu PSD-ul lui Ponta, Orban a fost singurul care s-a opus vehement acestei alianțe contra naturii. Și uite că acum, când mulți îl vedeau deja ca pe un cadavru politic, Orban a luat, în sfârșit, atitudine, și luptă iarăși contra prieteșugului cu PSD. De ce abia acum ? – se vor întreba mulți. Probabil pentru că a vrut să vadă până unde merge ticăloșia liberalilor pe care i-a susținut în partid, cărora le-a dat funcții și posturi și care acum s-au lepădat de el – imaginea de la Cluj, unde Orban a fost lăsat de conducerea PNL singur, pe un rând întreg de scaune, fără ca nimeni să vină alături de el, de parcă ar fi fost un ciumat, un lepros, trebuie să-l fi durut enorm pe liderul liberal.

    Și poate că mai există încă două motive pentru care Orban a tăcut: în primul rând, a vrut să-i lase pe Cîțu și pe complicii lui întru refacerea USL să se arate în fața alegătorilor în toată micimea, lăcomia și ticăloșia lor. În al doilea rând, Orban a știut de de la bun început că tupeistul din fruntea guvernului o avea pe mână miliardele țării, dar în materie de moțiune de cenzură el, Orban, are pâinea și cuțitul. Iar nimeni nu-l poate acuza că acceptă depunerea moțiunii fiindcă vrea să-i rupă gâtul nerecunoscătorului Cîțu, de vreme ce respectă întru totul legea. Căci iată ce zice legea: „Data şi locul şedinţei comune în care au loc prezentarea, dezbaterea şi votul asupra moţiunii de cenzură se comunică Guvernului de către preşedintele Camerei Deputaţilor, cu 24 de ore înainte ca aceasta să aibă loc.”

    Dacă ar fi fost vreun pesedist la conducerea Camerei, cu siguranță că ar fi tras de timp ori ar fi pretins că a luat Covid, scarlatină, bube dulci, doar-doar ca să mai amâne și să se vadă Cîțu ales președinte la PNL. Dar la conducerea Camerei e Orban, care va demara azi procedurile. Nimeni nu se va mai putea opune, iar pesediștii vor fi obligați să voteze moțiunea. Dacă o vor aviza, își iau adio, cel puțin momentan, de la multe miliarde de dolari pe care generosul lor amic Cîțu le-ar fi livrat primarilor PSD. Dacă vor respinge moțiunea, își iau adio pentru totdeauna de la sute de mii de alegători, care nu i-au votat să facă temenele în fața lui Iohannis. Și când guvernul Cîțu va fi istorie, Orban nu va mai avea contracandidat la șefia PNL. Bine ar fi totuși să fi învățat ceva din toată povestea asta: că cine a trădat va mai trăda. Că indivizi precum Alina Gorghiu, Rareș Bogdan și muuulți, mulți alții, ar fi trebuit unși nu vicepreședinți, ci cel mult lipitori de afișe, ca să nu mai ajungă lipitori mufate la bugetul țării. Toți acești trădători ar fi trebuit excluși de mult din PNL și trimiși acolo unde le este locul: în PSD. Și să zică mersi că suntem în 2021, pentru că în vechime trădătorilor li se tăia nasul sau erau scopiți. Poate că ar fi și asta o soluție pentru PNL, dar ce să scopești, dacă lipsește materia primă?


    Distribuie acest articol!


      Distribuți acest articol