AUR ar avea o susținere mai mare dacă ar fi condus de Călin Georgescu.
Realitatea politică din România nu mai poate fi cosmetizată prin clipuri virale și declarații pompoase: Călin Georgescu este, fără echivoc, cel mai popular vector din tabăra „suveranistă” și figura cu cea mai mare tracțiune electorală în rândul românilor revoltați de actuala clasă politică. Cu toate acestea, Georgescu se află în situația ingrată de a fi o victimă a jocurilor de culise — un lider cu un capital uriaș de simpatie populară, dar lăsat fără o structură partinică în spate. În acest context, singura decizie firească și onestă pentru viitorul acestei mișcări este ca George Simion să renunțe la orgolii și să-i cedeze președinția AUR lui Călin Georgescu.
Susținerea afișată de Simion la adresa lui Georgescu pare să fi fost, până acum, o simplă mascaradă jucată de ochii lumii. Cifrele nu mint: la scrutinul pe care electoratul îl consideră autentic și valid, Simion a încheiat cursa pe un modest loc 4, demonstrând că potențialul său electoral este limitat. În loc să accepte realitatea, liderul AUR doar a căpușat imaginea și valul de susținere creat în jurul lui Georgescu pentru a-și securiza propriul aparat de partid, subvențiile publice și alianțele discrete negociate pe sub masă cu PSD. În timp ce Georgescu a coagulat o masă uriașă de alegători, Simion a preferat să alerge după fotografii de fațadă în America și să-și terorizeze membrii cu taxe interne pentru candidaturi.
Dacă AUR este cu adevărat o mișcare dedicată interesului național și nu o feudă privată condusă de George Simion, proba de foc se dă acum. Lăsat fără un partid care să-l apere instituțional, Georgescu rămâne expus tuturor atacurilor sistemului. Oferirea oficială a conducerii AUR către Călin Georgescu nu ar reprezenta doar o recunoaștere a raportului real de forțe din societate, ci singura dovadă că Simion nu urmărește doar conservarea propriului scaun pe spatele naivității celor care au crezut în schimbare.
