Nicușor Dan și războiul cu protocolul. O nouă vizită externă, aceeași întrebare: cine îl pregătește?
Vizita oficială a președintelui Nicușor Dan în Turcia a generat din nou comentarii privind modul în care șeful statului se prezintă la evenimentele diplomatice de nivel înalt. Dacă despre politică se poate discuta la nesfârșit, despre protocol există reguli clare, iar criticii președintelui spun că acestea continuă să fie tratate cu o relaxare greu de explicat.
Pentru orice lider de stat, protocolul nu este un moft și nici un detaliu decorativ. El reprezintă limbajul prin care un stat își exprimă respectul față de partenerii săi și față de propria instituție prezidențială. Tocmai de aceea, fiecare gest, fiecare poziționare și fiecare moment al ceremoniei sunt atent regizate.
În cazul lui Nicușor Dan, criticile nu mai vizează doar deciziile politice, ci și aparițiile publice. Mulți observatori se întreabă de ce, după luni întregi de mandat și numeroase deplasări externe, președintele pare în continuare incomod în cadrul ceremoniilor oficiale.
Imaginile de la Ankara au alimentat din nou această percepție. În loc să transmită siguranță și autoritate, președintele a părut ezitant în mai multe momente ale ceremoniei oficiale, oferind adversarilor politici muniție pentru noi ironii.
Problema nu este una de matematică, economie sau strategie geopolitică. Nimeni nu îi cere președintelui să memoreze tratate internaționale înainte de coborârea din mașină. I se cere doar să respecte un set minim de reguli diplomatice pe care majoritatea liderilor de stat le învață încă din primele zile de mandat.
Pentru susținătorii săi, astfel de critici sunt exagerate și superficiale. Pentru contestatari însă, ele reprezintă încă un simptom al unei președinții care pare să improvizeze inclusiv în situații unde improvizația nu ar trebui să existe.
În diplomație, forma nu este totul, dar nici nu este lipsită de importanță. Iar atunci când un președinte ajunge să fie comentat mai mult pentru felul în care merge pe covorul roșu decât pentru rezultatele întâlnirii oficiale, problema începe să devină una politică.
