Nu spun ca bilanțul SRI să fie prezentat pe stadion, cu majorete și fanfară și cu acoperiții din toate domeniile chemați să participe la spectacol. Ar fi plăcut să-i vedem pe toți la un loc, dar recunoaștem că este imposibil. Totuși, ar fi al naibii de folositor pentru democrația românească să avem niște servicii speciale/secrete care să încerce măcar să dea impresia că se mai află sub controlul societății. – notează Patrick André de Hillerin pentru Libertatea.
Cu 28-29 de ani în urmă, bilanțurile anuale ale SRI erau prezentate în fața unui public larg, în Casa de Cultură a Ministerului de Interne. Pe scena pe care, de obicei, se produceau ansamblurile profesioniste ale ministerului (folclorice, de muzică ușoară, de dansuri…) urcau Virgil Măgureanu, Gioni Popescu și Dumitru Cristea, pentru a povesti ce a făcut instituția pe care o conduceau timp de un an. În sală, la primire, se aflau Ion Iliescu, președinte, Nicolae Văcăroiu, prim-ministru, miniștri, procurori și presă, foarte multă presă.
Casa de Cultură a Ministerului de Interne are o capacitate de 600 de locuri. Într-o astfel de sală se prezentau bilanțurile anuale ale SRI în primii ani de după 1990. Acel SRI condus de Virgil Măgureanu (artizanul măcelului de la Târgu Mureș, care a fost însăși justificarea înființării SRI, și unul dintre autorii represiunii din 14-15 iunie 1990), acel SRI care nu se dezbărase de obiceiurile Securității, acel SRI care mai efectua filaje la adresa adversarilor politici ai regimului, acel SRI care efectua înregistrări telefonice ilegale în redacțiile ziarelor și partidelor, ei bine, chiar și acel SRI era mult mai transparent decât SRI-ul european, atlantizat și din cale-afară de democratic al zilelor noastre.
Pe 22 iunie a fost prezentat bilanțul pe 2021 al SRI-ului domnului Hellvig. Au participat, într-o discreție absolută, președintele Iohannis și premierul Ciucă. Or mai fi fost câțiva oameni importanți din statul român, dar, fiind atât de importanți, numele lor au rămas secrete.
În mijlocul scandalului iscat de proiectele de legi ale siguranței naționale (da, este un scandal, chiar dacă despre subiect vorbește puțină lume), SRI și președintele său, Klaus Iohannis, aleg să împingă secretomania dincolo de limitele acceptabile într-o democrație. În condițiile în care bugetele serviciilor și cel al apărării sunt singurele care cresc în mod constant, indiferent de ceea ce se întâmplă în economie, este absolut normal să fim ținuți la curent în mod transparent cu activitatea și realizările acestor instituții. Dar transparența are semnificații diferite pentru arendașii acestei țări.
De exemplu, Administrația Prezidențială i-a anunțat pe ziariștii acreditați că președintele se duce la bilanțul SRI cu doar 9 minute înainte ca evenimentul să înceapă. Cabinetul premierului nici măcar n-a anunțat că acesta va participa la bilanț. Cu atâta transparență consideră cele două instituții că se cuvine tratat raportul anual de activitate al SRI.
Masoneria, o societate secretă cu o vechime de aproximativ 6 secole, s-a modernizat, se descrie ea însăși drept „organizație discretă”, membrii ei apar în actele oficiale ale asociației, depuse la tribunal.
Da, această societate căreia i se pun în cârcă cele mai sinistre conspirații, s-a modernizat, s-a deschis către public și este mult mai transparentă decât este SRI-ul, o instituție finanțată 100% din banii contribuabililor. Diferența dintre cele două organizații este că despre masonii din România se spune că ar vrea să conducă țara, în timp ce despre SRI se spune că deja o face.
Încercând să găsesc o explicație pentru secretomania din ce în ce mai nejustificată a instituțiilor statului, am găsit în raportul SRI pentru 2019, la pagina 15, următoarea propoziție: „Sistemul de învăţământ a continuat să fie afectat de absenţa unei viziuni coerente privind modernizarea domeniului […]”. Cum? Cum să spui așa ceva în public, în țara în care România Educată este proiectul președintelui Iohannis, proiect anunțat încă din 2015?
De aia, de exemplu, nu este bine ca bilanțurile SRI să nu fie publice, să nu fie transmise în direct, ca să nu vadă nimeni furia prezidențială când ar auzi așa ceva. Oricum, sperăm că sabotorul care și-a permis să scrie, implicit, că programul România Educată echivalează cu o lipsă de viziune a fost cel puțin concediat din instituție, deși poate ar fi meritat mai mult.
