Reforma promisă de Ilie Bolojan începe cu cei mai vulnerabili: elevii, studenții și pensionarii. Se vorbește despre reducerea burselor, plafonarea cheltuielilor sociale și restrângerea facilităților pentru educație. În același timp, pensiile speciale rămân neatinse, iar parlamentarii își păstrează indemnizațiile grase și avantajele sfidătoare.
Tinerii sunt sacrificați primii. Bursele scad, dar cheltuielile statului cu cabinetele parlamentare și plimbările externe rămân intacte. Mesajul e clar: viitorul poate aștepta, privilegiile nu.
Pensionarii obișnuiți sunt puși pe lista de tăieri, în timp ce foștii „speciali” ai sistemului își încasează liniștiți veniturile de zeci de mii de lei pe lună. Reforma lui Bolojan are două viteze: rapidă și dură pentru oamenii simpli, lentă și plină de menajamente pentru politicieni.
Parlamentarii mai așteaptă. Pentru ei nu s-a scris încă nicio ordonanță de austeritate. România e condusă de sus în jos doar când e vorba de sacrificii. În rest, totul rămâne așa cum a fost: o castă protejată și un popor care plătește nota.
