Guvernul a ajuns să le ceară oamenilor și firmelor să-și ajusteze singuri consumul de energie. Premierul demis Ilie Bolojan a anunțat că, în luna august, va fi instituită stare de alertă la nivel național în sectorul energetic, pe fondul scăderii producției de electricitate cauzate de secetă și de debitele scăzute ale apelor.
Bolojan a făcut apel atât la autoritățile publice, cât și la populație să reducă voluntar consumul în orele de vârf și a îndemnat companiile să își facă planul de consum. Mesajul este simplu, dar spune mult despre situație: statul nu mai vorbește despre soluții solide, ci despre disciplină de avarie.
Criza deschide și o problemă politică mai veche: cine răspunde pentru faptul că România ajunge, în plină vară, să gestioneze o presiune energetică prin apeluri la prudență și reduceri voluntare? În lipsa unor explicații complete, rămâne de clarificat cât de pregătit era sistemul pentru o astfel de scădere a producției și ce măsuri au fost ratate din timp.
Mai mult, anunțul vine într-un moment în care orice decizie din energie capătă imediat miză politică. O stare de alertă națională înseamnă nu doar o reacție tehnică, ci și o recunoaștere a fragilității din sistem. Iar când guvernul ajunge să ceară economii de la cetățeni și firme, costul nu mai este doar administrativ, ci și de credibilitate.
Pe scurt, statul cere cumpătare publică într-un moment în care el însuși trebuie să dea explicații. Iar asta transformă o problemă de rețea într-un test de răspundere politică.
