Armata Română nu ar rezista 48 de ore unei agresiuni militare ruse, susține gen. (r) Dorin Toma, fost comandant al Comandamentului Diviziei Multinaționale Sud-Est a NATO și fost șef adjunct al Forțelor Terestre Române. Mesajul său, transmis pe Facebook, nu sună ca o simplă opinie alarmistă, ci ca o radiografie tăioasă a unei vulnerabilități pe care statul român o tratează, de ani buni, cu prea multă relaxare.
Toma merge mai departe și avertizează că, poate, nici nu ar fi nevoie de „un atac militar în sens tradițional”. Formularea lasă să se înțeleagă că presiunea asupra României ar putea veni și prin alte metode decât confruntarea directă. Aici stă miza reală: nu doar capacitatea armatei, ci rezistența instituțiilor, a infrastructurii și a mecanismelor de reacție în fața unui scenariu de criză.
Declarația pune reflectorul pe o întrebare incomodă pentru clasa politică: cât din discursul despre securitate este susținut de investiții, pregătire și coordonare reală? România se sprijină pe apartenența la NATO, dar acest paravan strategic nu poate înlocui propriile capacități de apărare. Iar dacă un fost înalt oficial militar ajunge să vorbească despre un interval atât de scurt de rezistență, semnalul este grav, nu retoric.
Politic, mesajul lovește direct în autosuficiența celor care preferă declarațiile de siguranță în locul unui diagnostic sincer. Nu este clar deocamdată ce măsuri concrete ar fi indicate de Toma, dar avertismentul său arată că problema nu mai poate fi ascunsă în spatele formulelor diplomatice. Dacă evaluarea este corectă, România nu are doar o slăbiciune militară, ci și una de asumare publică.
În fața unui astfel de avertisment, miza nu este panicarea opiniei publice, ci abandonarea confortului politic. Fără transparență, fără pregătire și fără decizii care să iasă din logica administrării de fațadă, vulnerabilitatea rămâne exact unde a fost lăsată: la mijlocul discursului oficial.
