anumită parte a „presei”  încearcă să fixeze eticheta de extremism pe AUR – CURIERUL ROMÂNESC
Distribuți acest articol

O anumită parte a presei, să zic așa, încearcă din răsputeri, de o săptămînă încoace, să fixeze eticheta de extremism pe AUR. În acest sens, fabrică ”dovezi” dintre cele mai stupide.

După ”deconspirarea” mea ca dughinist, pe baza unei fotografii în care nu apăream dar în care eram confundat cu altcineva, a venit, iată, ”deconspirarea” mea ca legionar, pe baza unui fotografii reale, dar care este interpretată abuziv, pentru a sluji scenariului acuzator. Nici într-un caz, nici în altul nu am fost întrebat nimic. De asemenea, nici într-un caz ”ziariștii” nu au încercat să pună cap la cap informații publice care le puteau arăta dacă se înșeală sau nu.

Fotografia de mai jos a fost făcută într-un Decembrie din urmă cu mai mulți ani, la sărbătorirea zilei de naștere a d-lui Demostene Andronescu, fost deținut politic în timpul regimului comunist și unul dintre marii poeți ai temnițelor comuniste.

Așa cum cei care mă urmăriți de mai multă vreme știți, d-l Andronescu îmi este foarte aproape de inimă, ca și d-nii Marcel Petrișor și Vasile Iamandi, surprinși, de asemenea, în această imagine. Acești trei importanți mărturisitori ai luptei anticomuniste sînt singurii care mai trăiesc dintre cei evocați în cartea mea ”Cei 13 care m-au salvat”. Lor le datorez în bună măsură devenirea mea.

Se întîmplă ca aceste trei personalități ale demnității românești să-l onoreze cu prietenia lor și pe Șerban Suru, cel care se pretinde a fi șeful ”Mișcării Legionare” (de fapt, un grupuscul cu totul marginal și irelevant de epigoni, care, în 30 de ani de cînd vrea să reimpună formele din interbelic, n-a înțeles că nu are nici el, cum nici societatea românească, fondul pe care să o facă).

Așa stînd lucrurile, evident că mă cunosc bine cu Șerban Suru și că am participat la mai multe mese festive împreună, că am schimbat păreri politice, ba ne-am și contrat adeseori pe teme politice.

Nu l-am luat niciodată prea în serios pe Șerban, pentru că l-am considerat un copil mare, adică unul care a rămas în lumea jocului și care, de dragul jocului, se mai maimuțărește, mai face boacăne… Culmea este că are și umor.

El însă se vede că m-a luat mereu în serios, după cum mă înjură în ultimele luni, de cînd a simțit că proiectul AUR poate avea succes. Nu știu dacă doar sentimentele joase sau și alte interese îl motivează în aceste atacuri la baionetă, pe care le dă fără odihnă, dar nici nu mi-am bătut capul să aflu. Nu am avut cu el vreo discuție înainte, care să fi declanșat atacurile. Nu i-am răspuns vreodată, după ce s-a dedat la ele. Mi-am zis: fiecare cu păcatele lui, nu o să-i răsund, pentru a nu-i da motive să se adîncească în păcatul invidiei, al clevetirii și în cel al urii.

Revenind la fotografia de mai jos, ea a fost postată pe Facebook de d-l Răzvan Codrescu, prezent și dînsul la agapa cu pricina.

Acum, diverși ziariști care n-au exercițiul aflării faptelor, ci doar pe acela al depănării speculațiilor bazate pe nimic, susțin că poza a fost făcută în Iulie 2016, după nu știu ce conferință ținută de Suru, insinuînd că eu sînt un adept al legionarismului de vreme ce merg la astfel de conferințe și mă fotografiez cu protagonistul (bine, puteam să merg la un astfel de eveniment și în interes strict profesional). Se vede însă că sîntem toți îmbrăcați cu pulovere. Friguroasă vară trebuie să fi fost. Și se mai observă că Suru e undeva în spate, deci nu e ”vedeta” evenimentului.

Nu, nu am fost la nici o conferință ținută de Suru de 20 de ani încoace.

Repet ce spun de mulți ani: mișcarea legionară este un episod istoric încheiat definitiv și irepetabil. Și spun asta după ce am cercetat îndelung istoria secolului al XX-lea și, implicit, istoria mișcării legionare, după ce am cunoscut sute de foști deținuți politic din toate partidele interbelice, inclusiv legionari, după ce am urmărit toate tentativele de renaștere a unui vehicul politic de tip legionar de către foști legionari sau frățiori de cruce – acum mutați la cele veșnice. Nici contextul politic, nici alcătuirea intimă a românilor de azi nu mai sînt favorabile unei astfel de formule politice.

Așadar, agitarea ”pericolului legionar” nu e decît o manevră de anihilare a adversarului politic pe care nu-l poți controla și de deturnare a atenției publice de la problemele reale ale țării. Iar cei care se pretează la asta în aceste zile sînt din aceeași tagmă cu cei care o făceau în 1990: comuniști vopsiți. Atunci ținta era eliminarea oricărei opoziții sănătoase la regimul neocomunist care a preluat frîiele României, acum ținta este eliminarea AUR, care este singura opoziție autentică la regimul autoritar, cu tendințe totalitare, ce se instaurează sub comandamentele neomarxismului internațional.


Distribuți acest articol