Dragoș Anastasiu a fost prezentat ca emblema noului val guvernamental: antreprenor, european, reformist. L-au pus în vitrină ca să dea bine. Dar când scandalul mitei a ieșit la suprafață, a fost azvârlit fără remușcări. Exact ca o banană stricată: bună la început, aruncată la primul semn de pată.
Bolojan a tăcut suspect de mult. Nu a fost nicio apărare, nicio explicație, nicio solidaritate. Doar o liniște cinică, urmată de demisia anunțată sec, ca într-o procedură de curățenie. Ca și cum ar fi șters o pată de pe cămașă. De fapt, știa ce urmează. Știa tot de la început. A tăcut, a lăsat dosarul să explodeze și s-a spălat pe mâini.
Anastasiu a fost folosit. L-au adus în guvern știind că are trecut vulnerabil. I-au promis sprijin și imagine, apoi l-au împins în față ca țap ispășitor. În loc să recunoască problema sistemică – că fără șpagă nu reziști ca antreprenor în România – au preferat să arunce omul.
Așa guvernează Bolojan: cu zâmbet, tăcere și eliminare rece. Nu e reformă, e reciclare de imagine. Iar Anastasiu, odinioară „partener”, a fost lăsat să se strice, apoi aruncat.
