O declarație care ar trebui să stârnească revoltă: Agenția Națională de Administrare Fiscală admite, indirect, că îi este mai ușor să verifice și să amendeze micii contribuabili decât să îi tragă la răspundere pe marii evazioniști.
Românii de rând, mereu în bătaia puștii
De la buticul de cartier și PFA-ul abia ținut pe linia de plutire, până la pensionarul care închiriază o garsonieră, ANAF își concentrează energia pe cei mai vulnerabili. Sunt oamenii ușor de găsit, fără armate de avocați și fără conexiuni politice. În schimb, „peștii mari” rămân nestingheriți.
Marii evazioniști – protejați de sistem
Când vine vorba de corporații, baroni locali sau rețele de evaziune fiscală de sute de milioane, instituția se blochează. Procese interminabile, dosare îngropate, „lipsă de resurse” – toate servesc drept scuză pentru neputință. În realitate, sistemul este construit să apese pe cei mici și să închidă ochii la cei puternici.
Dublu standard fiscal
Recunoașterea ANAF nu este doar o mărturisire a neputinței, ci și dovada unui stat care își trădează cetățenii. În loc să combată adevărata evaziune, statul își face norma pe spinarea românului simplu. Un sistem fiscal care lovește în cei vulnerabili, dar protejează privilegiații, nu este unul de drept – ci unul de pradă.
