Premierul României, Florin Cîțu, l-a demis în cursul nopții pe Octav Bjoza (82 de ani) din funcția de Subsecretar de Stat al Secretariatului de Stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist din cadrul Guvernului României.
Reamintim că Asociația Foștilor Deținuți Politici, condusă de Octav Bjoza, a transmis un comunicat de presă prin care se declara revoltată de faptul că a ajuns motiv de dispute între parlamentari în ceea ce privește legea care stabilește acordarea unor drepturi foștilor deținuți politici.
„Faptul că Octav Bjoza, om care a suferit în închisorile comuniste din tinereţe, că a fost în mai multe rînduri deportat, că este cel care conduce, din 2009, prin voinţa testamentară a lui Constantin Ticu Dumitrescu asociaţia care-i grupează pe foştii deţinuţi politic şi pe deportaţi, nu a mai contat. El a fost ”jertfit” pe altarul unor ”înalte interese de partid şi de stat”. Care ar fi acestea, e lesne de priceput: Octav Bjoza s-a împotrivit din răsputeri modificărilor aduse legii prin care se oferă compensaţii deţinuţilor politici şi urmaşilor acestora, obiectînd faţă de faptul că, la sugestia a trei deputaţi ai minorităţilor naţionale, în frunte cu Silviu Vexler, preşedintele Federaţiei Comunităţilor Evreieşti, au fost anulate drepturile cuvenite celor care au fost ”etichetaţi” de Securitate drept legionari. Decretul de demitere, semnat de Florin Cîţu, dă dreptate practic foştilor torţionari ai Securităţii, ale căror anchete au fost cauţionate de modificările aduse legii. Decizia de eliberare din funcţie a fost publicat deja în Monitorul Oficial, ”noaptea ca hoţii”, după cum acuzau chiar partidele din arcul guvernamental că proceda PSD-ul lui Dragnea.
Îl cunosc pe domnul Bjoza din 1990 şi ştiu că o altă persoană, pentru funcţia ocupată pînă acum, cu greu s-ar mai fi găsit. El a îndeplinit funcţia din 1 octombrie 2014, reprezentîndu-i pe cei care au avut de suferit pentru că s-au împotrivit regimului comunist şi din noiembrie 2016, pînă în 2018 a condus şi secretariatul de stat pentru problemele revoluţionarilor, în urma deciziei premierului Cioloş, care l-a demis atunci pe Adrian Sanda, vinovat de corupţie în acordarea unor false ”diplome de revoluţionar”. Fără îndoială, Octav Bjoza e un om incomod. Născut la Iaşi, a fost arestat de Securitate în 25 iunie 1958, pentru că făcea parte dintr-o organizaţie de tineri, ”Garda Tineretului Român”, care visa să răstoarne comunismul. Acum, într-un reflex tîrziu, comunismul l-a răsturnat, prin fiii foştilor ”ilegalişti” care şi-au impus voinţa în guvern pe domnul Bjoza, arătînd că toată viaţa lui, jertfită pentru semeni şi cu osebire pentru cei asemenea lui, foştii deţinuţi politic şi deportaţi, a fost parcă lipsită de sens.
Octav Bjoza a trecut prin lagărele de muncă de la Stoieneşti, Periprava şi Grindu, din Delta Dunării, unde a muncit la recoltarea stufului. M-a însoţit acolo la Periprava, unde am descoperit, alături de el, mormintele celor care nu au supravieţuit condiţilor de lagăr. ”Din 550 de oameni, au murit atunci, într-o singură iarnă, 35. Munceam de dimineaţă până seara. Eram îmbrăcaţi cu o cămaşă şi cu zeghea, care era foarte subţire”, Anterior, în temniţa de la Gherla, „regimul de teroare, bătăile şi foamea ne-au transformat. Ne dădeau să mâncăm zeamă de varză sau murături împuţite. Condiţiile de igienă erau precare, la un moment dat n-am făcut baie timp de trei luni. Dacă te îmbolnăveai, nu existau medicamente cu care să te tratezi. În detenţie, dormeam şi mai mult de trei într-un pat. Erau 12 paturi în cameră, iar noi eram 42 de deţinuţi. Se dormea şi pe jos, pe beton sau mozaic.
A fost cumplit“. Octav Bjoza e un om puternic, n-a mai plîns de la 50 de ani, de cînd i-a murit unicul fiu, care s-a îmbolnăvit grav din cauza tatălui, al cărui dosar de deţinut politic a dus la exmatricularea lui de la Facultatea de Marină în anii ’80. Octav Bjoza a rămas să-şi crească singur nepoata şi, la un deceniu după revoluţie, să poarte şi grija camarazilor săi din închisori. Un contabil amărît se opinteşte de-a dreptul într-o statuie şi, cu ajutor ”din afară”, reuşeşte să o dărîme. Dacă asemenea oameni-simbol precum Octav Bjoza sînt scoşi afară din guvern, fără nicio explicaţie ori motiv plauzibil, înseamnă că trăim vremuri de adevărată apostazie. Vremuri în care valorile sînt îndepărtate, oamenii care apără ce mai rămăsese din coloana vertebrală a României sînt daţi la o parte, pentru a face loc celor care, de fapt, sînt cu totul străini de demnitatea de a fi român.
Cîţu nu că habar n-are nici de istorie, nici de ce a însemnat rezistenţa anticomunistă. Pe Octav Bjoza, preţuindu-i meritele, preşedintele Klaus Iohannis l-a decorat în 2015, în numele foştilor deţinuţi politici, fiind criticat din acest motiv de Centrul pentru Combaterea Antisemitismului în România. Cîţu îl demite. Cîţu nu dă doi bani pe neamul din care face parte. Dacă ”societatea civilă” mai există, gestul primului ministru nu ar rămîne nesancţionat. Dar am îndoieli că se va întîmpla astfel. De fapt, Octav Bjoza rămăsese, el însuşi, societatea civilă din România, iar aceasta a fost dată afară din guvern, care n-are nevoie măcar de un demnitar care să-şi merite numele. Guvernul îşi merită propriul nume, pe cel al premierului: Cîţu.”, scrie istoricum Marius Oprea într-un comentariu pe Mediafax.
