În timp ce ieșea în fața camerelor să mintă cu nerușinare că manifestația din 14 noiembrie de la București „nu este mitingul AUR, ci mitingul românilor”, în culise George Simion și conducerea partidului puneau la cale una dintre cele mai cinice operațiuni de descurajare și colectare de date îndreptate chiar împotriva susținătorilor lui Călin Georgescu. Potrivit informațiilor noastre din interiorul AUR, autocarele aduse în Capitală au fost împărțite strict în două categorii, pe criterii financiare și de control politic: transport gratuit pentru oamenii partidului și taxă la urcare pentru susținătorii lui Călin Georgescu, tocmai ca aceștia să vină în număr cât mai mic și să nu cumva să-i depășească numeric pe membrii AUR și să organizeze cumva un protest pe bune.
Autocare separate și directivă strictă: „Nu vă amestecați cu ei, ca să nu plătim din greșeală pentru ei!”
Deși public poza în marele apărător al lui Călin Georgescu și pretindea că cheamă toți românii la un protest comun, conducerea AUR a trasat o linie roșie între propriii activiști și susținătorii lui Georgescu încă din faza de îmbarcare:
Categoria 1 – Autocarele pentru membrii AUR: Au fost plătite integral din banii partidului, fără ca activiștii aduși pe linie de partid să scoată vreun leu din buzunar pentru transport.
Categoria 2 – Autocarele pentru susținătorii lui Călin Georgescu: Oamenilor care voiau să vină pentru Georgescu li s-au cerut bani pentru a li se permite accesul în mijloacele de transport.
Ordin de segregare totală: Organizatorii din teritoriu au primit o directivă clară ca membrii AUR să nu se amestece sub nicio formă cu susținătorii lui Călin Georgescu. Motivul a fost unul dublu: pe de o parte, ca partidul să nu plătească din greșeală drumul pentru ei, iar pe de altă parte, pentru ca șefii de la centru să aibă o evidență exactă — câți membri AUR au venit și câți susținători ai lui Călin Georgescu.
Taxă că sa ajungi la protest (25 și 50 de lei în funcție de distanță)
Mecanismul pus la punct de aparatul lui George Simion a funcționat ca un filtru dublu: mai întâi le-a cules datele de contact oamenilor, apoi i-a descurajat financiar să mai facă deplasarea la București.
Concret, întreaga operațiune a urmărit două ținte precise:
Colectarea numerelor de telefon. Scopul inițial a fost să îi facă pe susținătorii lui Călin Georgescu să sune la numerele puse la dispoziție pentru transport, astfel încât oamenii lui Simion să le ia numerele de telefon și să le introducă în bazele de date ale partidului, iar apoi, odată ce le-au obținut contactele, să îi determine să nu mai vină prin impunerea taxei.
Bani ceruți de șoferi la urcare, cu chitanță: Conducerea a dat instrucțiuni clare ca șoferii să le ceară banii direct la urcarea în autocar și să le elibereze chitanță. Tariful real impus susținătorilor lui Georgescu a variat în funcție de distanță — pornind de la 25 de lei pentru cei din jurul Bucureștiului și ajungând până la 50 de lei pentru cei din zonele mai îndepărtate.
Frica paranoică a lui Simion: Să nu se trezească în piață că susținătorii lui Georgescu sunt mai mulți decât membrii AUR!
Adevăratul motiv pentru care George Simion a impus această taxare discriminatorie este teama paranoică de a fi eclipsat în stradă și de a nu permite ca protestul să fie unul real. Scopul declarat în interior a fost ca susținătorii lui Călin Georgescu să fie obligați să își plătească singuri drumul tocmai ca să vină cât mai puțini — conducerea AUR nevrând să riște sub nicio formă scenariul în care, odată ajunși la București, susținătorii lui Călin Georgescu să fie mai mulți decât membrii AUR.
Pentru un lider obsedat să confişte imaginea protestului și să demonstreze că el controlează strada, o mulțime dominată vizibil de susținătorii lui Călin Georgescu ar fi însemnat o umilință publică imposibil de mascat. Strategia de descurajare și-a atins exact scopul sabotor: din cauză că li s-au cerut bani, au venit doar câteva autobuze cu susținători ai lui Călin Georgescu, în condițiile în care ar fi venit foarte multe autocare dacă transportul nu ar fi fost blocat prin această taxă.
Astfel se explică și de ce, în ziua protestului, nucleul dur al georgiștilor a refuzat să mai intre în jocul parazitului de la AUR, preferând să meargă pe cont propriu la Arestul Central sau să stea acasă — lăsându-l pe Simion să mintă singur pe scenă despre un pretins „miting al românilor” în timp ce, în spatele cortinei, le punea taxă de intrare în autocar exact oamenilor pe care pretindea că îi reprezintă.
