Simion continuă să urle pe la colțuri și să se bată cu pumnii în piept că va face „opoziție totală” noului Executiv, dar realitatea matematică din Parlament îi dă o palmă umilitoare: este un impotent. Lipsit de orice fărâmă de viziune sau strategie politică, Simion a reușit contraperformanța istorică de a se auto-izola atât de profund încât a devenit cel mai inutil parlamentar din România.
Decibeli mulți, relevanță politică zero. Cam așa se rezumă toată acțiunea politică a lui George Simion în acest moment.
Analiza recentă făcută de Ludovic Orban a expus publicului un adevăr crunt pentru „suveraniștii” de carton: Guvernul Luca Niculescu ar putea rămâne liniștit în funcție până în 2028, fix din cauza toxicității lui Simion.
Liderul AUR a dus partidul într-o zonă atât de nefrecventabilă încât nu deține nici măcar numărul necesar de semnături pentru a iniția, de unul singur, o moțiune de cenzură. Ca să dea jos Guvernul, „marele patriot” trebuie să bată palma cu Grindeanu, Bolojan sau Fritz.
Aici intervine ironia supremă și umilința maximă. Pentru a avea măcar iluzia că face politică, George Simion este obligat, matematic, să se roage în genunchi de Ilie Bolojan (PNL) și Dominic Fritz (USR) să semneze alături de el.
Imaginați-vă penibilul situației: după ce și-a construit o carieră pe urlete, jigniri și conspirații împotriva PNL și USR, unica lui șansă de a dărâma Guvernul este să facă o alianță cu fix acei oameni!
Este evident pentru oricine că nici PNL-ul lui Bolojan și nici USR-ul nu se vor murdări vreodată asociindu-se cu un un trădător ca Simion, care pozează la Bruxelles cu pro-teroriștii și antisemiții Europei.
Orban a spus-o clar: pentru PNL și USR ar fi o sinucidere politică să depună moțiuni alături de AUR.
Ce ne arată acest tablou? Că lipsa totală de viziune l-a transformat pe George Simion în cel mai bun prieten (involuntar) al sistemului.
Prin toxicitatea sa, el a blocat practic capacitatea opoziției de a se uni, devenind garantul supraviețuirii Guvernului Luca Niculescu.
Asta înseamnă, în final, „simionismul”: să urli că ești salvatorul națiunii, dar să ajungi un cerșetor de semnături, ignorat de absolut toți liderii serioși, incapabil să miști o foaie în Parlament fără mila lui Bolojan sau Fritz.
