Oana Gheorghiu a intrat public în apărarea lui Ilie Bolojan, după audierea acestuia la DNA Iași în dosarul de corupție în care este vizat omul de afaceri Fănel Bogos. Mesajul ei, postat pe rețelele sociale, a fost fără echivoc: „Au încercat să-i inventeze fel și fel de acuzații”.
Reacția vine într-un moment în care cazul a depășit deja sfera strict judiciară și a intrat în zona sensibilă a luptei politice. În loc să fie tratată doar ca o procedură penală aflată în desfășurare, audierea lui Bolojan a fost rapid transformată într-un nou front de atac și de apărare între taberele politice. Iar asta spune mult despre climatul din jurul anchetelor care ating nume grele: orice dosar devine imediat muniție.
Potrivit informațiilor disponibile, Gheorghiu sugerează că acuzațiile și „înscenările” la adresa lui Bolojan ar avea legătură cu măsurile luate de acesta. Mesajul introduce astfel o miză politică mai largă: nu doar soarta unui caz de corupție, ci și felul în care puterea și adversarii ei încearcă să controleze narațiunea publică.
Aici apare problema esențială. Când un dosar ajunge să fie interpretat imediat prin filtrul răzbunării politice, încrederea publică se subțiază de ambele părți. Pe de o parte, susținătorii vorbesc despre presiuni și fabricații. Pe de altă parte, rămâne obligația instituțiilor să arate clar ce probe există și de ce o persoană este chemată la audieri. Fără această transparență, suspiciunea se instalează ușor, iar spațiul public se umple de interpretări interesate.
Cazul Bolojan arată, încă o dată, cât de fragilă este linia dintre justiție și bătălia politică. Pentru susținători, audierea poate fi dovada unui atac orchestrat. Pentru adversari, este o ocazie de presiune. Între aceste două lecturi, rămâne o întrebare simplă, dar incomodă: cât de repede ajunge politica să înghită justiția, înainte ca faptele să fie lămurite?
