În ziua în care Guvernul Mureșan a căzut la votul de învestitură, Ilie Bolojan a lăsat să se înțeleagă că negocierile nu sunt închise. Mesajul lui a fost scurt și apăsat: „Românii nu au nevoie de orgolii și de fraze sforăitoare”. Iar calificarea dată episodului politic a fost la fel de limpede: „A fost un test al limitelor, asta este capacitatea noastră”.
Declarația spune mai mult decât pare. Nu asistăm doar la un eșec de procedură, ci la o demonstrație de forță ratată, în care cele trei partide din coaliție au încercat să strângă aproximativ 40% și au descoperit cât de fragilă este, de fapt, baza lor parlamentară. Când un guvern pică, iar liderii lui vorbesc imediat despre noi negocieri, mesajul public este unul de stabilitate. Mesajul politic real este altul: nimeni nu are încă suficientă putere ca să impună singur formula finală.
Bolojan pare să mizeze pe ideea că blocajul poate fi transformat într-un nou acord. Dar tocmai aici se vede miza: nu despre principii abstracte este vorba, ci despre controlul asupra următoarei majorități și despre cine plătește costul politic al eșecului. Refuzul de a lăsa criza să meargă spre un test electoral arată că marile partide preferă, deocamdată, negocierea între ele în locul unei decizii lăsate votului.
În acest punct, rămâne clar un lucru: Guvernul a căzut, dar calculele nu s-au terminat. Iar politica românească intră din nou în zona în care discursul despre responsabilitate ascunde, de fapt, o luptă dură pentru poziții și pentru timp.
