Senatul a adoptat în unanimitate un proiect de lege care elimină termenul de 45 de zile în care pensionarii puteau contesta deciziile greșite emise de casele de pensii. Măsura, inițiată de senatorii AUR Niculina Stelea și Petrișor Peiu, schimbă o regulă care îi lăsa pe mulți seniori fără apărare în fața unor erori administrative greu de justificat.
Niculina Stelea a salutat votul și a spus că „votul în unanimitate pentru legea AUR face dreptate seniorilor” și că „munca de o viață a românilor nu expiră în 45 de zile”. Formula surprinde miza reală a proiectului: nu un gest simbolic, ci o corecție a unei bariere care putea transforma o greșeală birocratică într-o pierdere definitivă pentru oameni.
Faptul că proiectul a trecut fără voturi împotrivă spune mult și despre presiunea politică din jurul acestei teme. Când toate partidele ajung să accepte, cel puțin formal, că o regulă era prea rigidă, rămâne întrebarea de ce a fost nevoie de această corecție abia acum. Pentru pensionari, răspunsul nu mai are importanță practică; pentru stat, însă, rămâne un semn clar că mecanismele de protecție au fost, până acum, prea stufoase și prea puțin prietenoase cu cetățeanul.
Politic, episodul oferă AUR o temă simplă și eficientă: apărarea seniorilor în fața unui sistem care greșește și se mișcă greu. Pentru celelalte partide, votul în unanimitate arată mai degrabă o recunoaștere tardivă a problemei decât o victorie de etapă. În astfel de cazuri, diferența dintre discursul despre grija față de oameni și felul în care funcționează statul devine imposibil de ignorat.
Mesajul de fond este limpede: drepturile nu ar trebui să depindă de un termen absurd, iar corectarea lui nu mai poate fi prezentată ca o concesie, ci ca o obligație elementară a statului.
