Mai multe spitale din Capitală au ajuns joi, 10 septembrie, la stocuri critice de medicamente și materiale sanitare, în timp ce Ilie Bolojan mută presiunea spre Ministerul Sănătății. Problema nu mai ține doar de o dispută administrativă. Ea arată efectul direct al blocajului bugetar produs de lipsa unui guvern cu puteri depline: când nu se pot face rectificări, sistemul sanitar plătește primul.
Bolojan, premierul demis, nu își asumă însă această situație critică și preferă să arunce răspunderea mai departe, spre minister. Formularea poate fi convenabilă politic, dar nu schimbă realitatea din spitale. Dacă fondurile lipsesc, iar rectificările sunt blocate, cine răspunde pentru aprovizionarea unităților medicale?
Costul vidului politic
Miza este clară: un guvern interimar nu are instrumentele necesare pentru a regla rapid crizele de finanțare, iar asta împinge problema în teritoriu, în secțiile unde lipsa medicamentelor devine un risc concret pentru pacienți. În loc de o asumare fermă și de o soluție rapidă, dezbaterea se transformă într-un joc de pase între instituții.
Aici apare și partea cea mai incomodă a episodului. Când puterea executivă este fragilă, fiecare zi de întârziere costă. Nu mai vorbim despre tehnicalități bugetare, ci despre funcționarea de bază a statului. Iar sănătatea este exact domeniul în care improvizația politică se vede cel mai dur.
Criza din spitale nu pare, deocamdată, să aibă o rezolvare rapidă. Potrivit informațiilor disponibile, lipsa unui guvern cu mandate deplin activează un blocaj pe care nimeni nu îl poate ascunde sub explicații birocratice. În astfel de momente, pasarea vinovăției spune mai mult decât orice discurs despre responsabilitate.
Faptul politic esențial rămâne acesta: atunci când guvernarea se subțiază, consecințele nu rămân la Palatul Victoria. Ele ajung direct în spitale, acolo unde lipsa de decizie devine lipsă de medicamente.
