AUR a readus în discuție modificarea Constituției, susținând că România nu ar trebui „ținută luni întregi fără un Guvern cu puteri depline”. În același timp, formațiunea îl acuză pe președintele Nicușor Dan că refuză să facă o nouă nominalizare de prim-ministru, de teama unui șir de învestiri eșuate care ar putea deschide calea către alegeri.
Mesajul are o miză politică limpede: partidul transformă blocajul instituțional într-un argument pentru schimbarea regulilor jocului. În locul unei soluții temporare, AUR împinge tema spre arhitectura constituțională, semn că problema nu mai este prezentată doar ca o criză de moment, ci ca o vulnerabilitate a sistemului.
În fond, întrebarea nu este doar cine va fi desemnat premier, ci cine își asumă răspunderea pentru ieșirea din impas. Dacă președintele evită o nouă nominalizare, rămâne de clarificat dacă miza este prudența instituțională sau calculul politic. Dacă, dimpotrivă, se merge spre noi eșecuri de învestire, scena politică intră într-o zonă și mai tensionată, în care alegerile devin nu o opțiune de normalizare, ci o amenințare pentru partidele care preferă controlul în locul verdictului electoral.
Propunerea AUR pune presiune pe toți actorii majori, dar și pe un sistem care tolerează prea ușor guvernarea provizorie. În lipsa unui executiv cu puteri depline, statul rămâne suspendat, iar responsabilitatea se plimbă între instituții și lideri politici. Aici este miza reală: nu doar cine nominalizează, ci cine blochează și cât timp poate fi acceptat acest blocaj fără costuri politice serioase.
