La Cernavodă, statul ajunge din nou la o soluție de avarie pentru o problemă care nu mai poate fi ascunsă: nivelul Dunării trebuie menținut pentru răcirea centralei nucleare. 11 instituții au decis construirea unui dig scurt de piatră, numit epiu, în aval de pod, pe malul stâng al fluviului, cu o lungime de circa 150 de metri. Guvernul spune că structura va fi vizibilă deasupra apei și că rolul ei este să susțină cota necesară alimentării cu apă a centralei.
Măsura spune mai mult decât pare la prima vedere. Nu este vorba doar despre un proiect tehnic, ci despre dependența unei infrastructuri esențiale de un fluviu tot mai greu de controlat. Dacă ajungi să construiești un dig ca să păstrezi condițiile minime de funcționare, atunci miza nu mai este una de confort administrativ, ci de siguranță energetică.
Decizia celor 11 instituții arată și ceva mai incomod: statul reacționează prin intervenții punctuale, după ce presiunea devine prea mare pentru a mai fi ignorată. În locul unei strategii clare și transparente pentru protejarea centralei în fața variațiilor de debit, apare o soluție locală, limitată, dar necesară. Rămâne de clarificat dacă acest epiu este o măsură temporară sau începutul unei adaptări mai ample la realitățile Dunării.
Subiectul are o miză politică evidentă. La Cernavodă nu este vorba doar despre un dig de piatră, ci despre capacitatea statului de a-și proteja una dintre cele mai sensibile infrastructuri energetice. Când soluția vine târziu și pe bucăți, întrebarea nu mai este doar tehnică. Este dacă autoritățile mai conduc situația sau doar încearcă să țină pasul cu ea.
