Cristina Trăilă a demisionat din funcția de secretar general adjunct al Guvernului, după ce a fost pusă sub acuzare în dosarul afaceristului Bogos. Anunțul a fost făcut miercuri, 26 august, într-o postare pe Facebook, în care ea a susținut că este „total nevinovată”.
Demisia vine rapid, iar asta spune mult despre presiunea politică generată de caz. Într-un guvern care își clamează credibilitatea și disciplina administrativă, un asemenea dosar nu rămâne niciodată doar o chestiune juridică. Devine imediat o problemă de imagine, de autoritate și de control asupra propriei echipe.
Trăilă a insistat că nu are „nici cea mai mică îndoială” asupra nevinovăției sale. Mesajul ei încearcă să blocheze lectura politică a scandalului, dar nu o poate anula. Când un om din vârful aparatului guvernamental ajunge să plece în plin dosar DNA, miza nu mai este doar soarta personală a celui vizat. Miza este felul în care Guvernul gestionează suspiciunile care se lipesc de propria structură.
Deocamdată, nu este clar cât de adâncă este implicația ei în dosar și ce urmează procedural. Dar simplul fapt că a fost nevoită să se retragă arată cât de repede se erodează spațiul de manevră al executivului atunci când transparența întârzie, iar explicațiile vin abia după izbucnirea scandalului.
În plan politic, episodul întărește o temă tot mai vizibilă: guvernarea cere încredere, dar ajunge să funcționeze sub semnul suspiciunii. Iar într-un asemenea moment, demisia nu rezolvă problema de fond. Doar confirmă că presiunea publică și ancheta penală au ajuns, din nou, să dicteze agenda puterii.
