Președintele Nicușor Dan nu mai avansează niciun termen clar pentru formarea unui guvern. Întrebat dacă România va avea un executiv până în această toamnă, șeful statului a spus că nu știe și că așteaptă soluții de la partidele politice pentru desemnarea unui premier care să poată strânge o majoritate în Parlament.
Mesajul este simplu, dar greu de ignorat: la Palatul Cotroceni nu există, deocamdată, un răspuns politic asumat. În locul unui calendar, apare o formulă de așteptare. În locul unei decizii, rămâne întrebarea către partide: „Dacă vă propun pe dumneavoastră ajungem undeva?”.
Tonul președintelui arată o realitate mai puțin elegantă decât discursul despre stabilitate: majoritatea nu e încă închegată, iar responsabilitatea este împinsă înapoi spre liderii politici care negociază fără să livreze. Nicușor Dan spune că a pus niște condiții, dar nu mai merge mai departe fără o soluție care să treacă de Parlament. Asta înseamnă, practic, că mandatul politic al alegerii unui guvern rămâne blocat între calculele de partid.
Miza nu este doar data la care va fi numit un premier. Miza este dacă partidele vor livra o formulă de guvernare sau vor prelungi suspendarea deciziei, lăsând instituțiile într-o zonă de tranziție. Când președintele nu poate spune nici măcar dacă guvernul va fi format până la toamnă, semnalul transmis publicului este unul de incertitudine, nu de control.
Pentru electorat, asta înseamnă încă o rundă de negocieri netransparente și de promisiuni fără termen. Pentru partide, înseamnă un test simplu: pot construi o majoritate reală sau doar administrează criza politică de pe o zi pe alta? În lipsa unui răspuns clar, responsabilitatea rămâne exact acolo unde a fost plasată de președinte: la partidele care trebuie să decidă, nu doar să prelungească așteptarea.
